FRIPTURĂ DE PORC CU SOS DE RODII ŞI ROŞII

Ingrediente:

½ kg pulpă de porc dezosată şi degresată

O legătură de usturoi verde sau o căpăţână de usturoi uscat

2 linguri sirop de rodii (de la magazinele cu produse arăbeşti)

½ kg roşii cherry

Cimbru proaspăt

Câteva fire de pătrunjel verde

O lingură cu ulei

Sare şi piper după gust 

Preparare:

Carnea se taie felii groase cam de 1 cm.

 Se sărează, se pipărează şi se aşează într-o tavă pentru friptură unsă cu ulei.

Se stropeşte cu siropul de rodii.

Usturoiul, atât partea albă cât şi cea verde se taie mărunt. Se presară peste bucăţile de friptură.

Roşiile se pun în blender şi se fac pastă, oprind câteva roşioare întregi. Pasta se toarnă în tavă, peste carne iar roşioarele se aşează printre bucăţile de friptură.

Se pune tava în cuptor pentru 50-60 de minute.

La servire se presară cimbru şi pătrunjel verde. Poate fi servită cu piure de cartofi sau cu mămăligă caldă.

BLOCURI, CURCUBEU ŞI SÂRME LA BUCUREŞTI

 Deşi la Bucureşti codul galben nu a adus de data aceasta furtuni şi ploi, apusul din această seară a adus un curcubeu de toată frumuseţea. 

 Vi-l arăt aşa cum l-am văzut şi eu de la fereastra bucătăriei.

CAŞCAVAL PANE

Ingrediente:

300 g caşcaval

Un ou

2-3 linguri cu făină

2-3 linguri cu pesmet

Sare şi piper după gust

Ulei pentru prăjit 

Preparare:

Caşcavalul se taie felii groase de 1,5 cm.

 Se dau feliile de caşcaval prin făină având grijă să nu rămână porţiuni neacoperite.

Se pun apoi feliile în oul bătut cu sare şi piper,

apoi se tăvălesc prin pesmet, acoperindu-se bine pe toate părţile.

 Uleiul se pune la încins într-o tigaie, în strat gros de minim 1 cm. Când s-a încins suficient se prăjesc feliile de caşcaval

pe ambele părţi.

Se serveşte fierbinte.

SUPA DE CIUPERCI

Se ştie ca în Moldova de nord, în special, nu există masă de prânz fără o farfurie de borş (mai rar ciorbă) sau supă pe masă. Poate şi din cauza climei mai reci. Supa de ciuperci (de fapt de bureţi), este o supă de origine rusească, care la noi, în nordul Moldovei se pregătea în special toamna, în anii ploioşi, când hribii se găseau din abundenţă în pădurile din jur. Eu nu am avut hribi, aşa că am pregătit-o cu ciuperci de cultură. A ieşit foarte bună! 

Ingrediente:

½ kg hribi sau ciuperci albe

O ceapă

Un morcov

Un cartof mic

2 linguri cu unt

O lingură cu smântână

Mărar sau pătrunjel verde (mie îmi place cu mărar)

Sare 

Preparare:

Se pune untul să se topească în vasul în care se pregăteşte supa.

Când s-a topit, se adaugă ciupercile curăţate, spălate şi tăiate feliuţe.

Se călesc în unt până se evaporă sucul lăsat de ciuperci. Se adaugă ceapa tăiată mărunt

 şi morcovul.

Se lasă să se înmoaie. Se adaugă apă cât să depăşească legumele cu câţiva centimetri

şi se adaugă cartoful tăiat feliuţe.

Această supă nu trebuie să fie prea zemoasă, dar nici prea groasă ci aşa, potrivită. Se fierbe în continuare până sunt gata şi cartofii. Se potriveşte de sare şi se acoperă pentru 5 minute. Se serveşte cu o lingură de smântână şi mărar sau pătrunjel tocat mărunt.

Această supă se pregăteşte doar cât se mănâncă o dată. Nu se încălzeşte.

GĂLUŞTE OLOAGE

De ce se cheamă aşa, nici azi, după mai bine de 50 de ani nu am reuşit să aflu, deşi îmi aduc aminte perfect că o întrebam pe bunica: „da ci, mamaie, găluştili au chicioare şî au rămas oloagi?”. Nu-mi mai amintesc ce răspundea bunica, dar nici mama nici mătuşa mea pe care le-am întrebat mai târziu, nu au ştiut răspunsul. 

Ingrediente:

2 linguri cu ulei

2 cepe uscate

2-3 legături de frunze tinere de ştevie

2 linguri de crupe sau de orez

O lingură de pastă de roşii

Puţin borş sau vin alb (dacă este necesar)

Sare şi piper după gust

Preparare:

Ceapa se curăţă, se spală şi se taie peştişori. Se pune într-o tigaie în cele 2 linguri de ulei încins.

 Când ceapa devine sticloasă se adaugă crupele înmuiate de seara până dimineaţa sau orezul. (Eu am folosit orez pentru că din soiurile de porumb care se găsesc astăzi ies nişte crupe foarte tari.)

Când orezul devine alb-sticlos,

se adaugă pasta de roşii,

Se adaugă câte puţină apă caldă până orezul este aproape fiert,

apoi frunzele de ştevie spălate bine,

cu nervurile şi codiţele îndepărtate şi tocate fâşii.

  Se potriveşte de sare şi piper şi dacă pasta de roşii nu este suficient de acră se adaugă borş sau vin după gust.

Se serveşte fierbinte.

CASTRAVEŢI VERZI CU SMANTÂNĂ

După Puiul cu smantână, Cartofii noi cu smantână şi mărar,Ciupercile cu smântână, Păstăile cu smântână, Ardeii copţi cu smântână, Varza cu smântână, iată o legumă la care nu te prea gândeşti că ar putea fi gătită cu smântână. Şi totuşi, reţeta  am găsit-o în „ALBUMUL LITERAR GASTRONOMIC”, cules şi scris de Octavian Stoica şi Marius Vulpe şi editat de revista VIAŢA ROMÂNEASCĂ; Bucureşti, 1983.

Am încercat reţeta şi este deosebită, mi-a plăcut. Bineînţeles i-am adus câteva modificări minuscule.

Ingrediente:

1 kg de castraveţi verzi

20 g făină

100 ml smântână

20 g mărar

75 g unt

200 ml lapte

20 g sare

În plus, eu am pus piper şi un fir de usturoi verde.

Preparare:

Se curăţă castraveţii,

se spală, se taie în lung în bucăţi potrivite, în funcţie de mărimea lor.

 Se opăresc în apă clocotită cu sare

şi se pun la fiert 15 minute într-un sos format dinunt, făină, lapte şi sare.

Se servesc cu smântână deasupra şi mărar tocat mărunt.

Aceasta este reţeta originală. Eu am adăugat la sfârşit smântâna în sos şi am mai dat-o într-un clocot. Am servit presărat cu mărar tocat, piper şi usturoi verde.

SUFLEU DE CĂPŞUNI, REŢETA DOAMNEI ERMINA

Deşi după unele dicţionare, sufleul este preparat la cuptor   iar acesta este numit cel mai adesea "spumă", eu vă prezint reţeta aşa cum Doamna Ermina, vecina mea din copilărie, aproape bunica mea, pe care o iubeam nespus şi pe care îmi plăcea să o ascult ore întregi, m-a învăţat această reţetă simplă pe care o numea  sufle (ea pronunţa franţuzit: soufflé), pe când încă nu împlinisem 10 ani. Doamna Ermina era văduva unui colonel care înainte de  44 s-a sinucis “din onoare” (mi-a trebuit mult să înţeleg ce înseamnă), adică pierduse o sumă enormă la jocuri de noroc, lăsând-o văduvă cu două fete, studente  la medicină.  Doamna Ermina, ea îsăşi fiică de colonel, făcuse “şcoala de menaj pentru domnişoare”. În multe dupăamieze de vară, stăteam amândouă pe pragul casei noastre şi eu o ascultam fascinată cum imi povestea de balurile de la Regiment, toaletele doamnelor şi domnişoarelor, papucii de dans din saten, meniurile…, cum mergea cu “ordonanţa” (soldatul) la piaţă (ca soţie de colonel nu avea voie să meargă singură), cum era ruşine să mănânci pe strada, chiar şi un covrig, cum de la o pasăre se folosea tot, în afară de ghiare şi pene, chiar şi intestinele, în special cele de curcan şi de gâscă, care se umpleau ca nişte cârnaţi…

Dar, gata cu amintirile! Să trec la reţetă:

Ingrediente:(pentru două porţii)

2 albuşuri

6 linguri rase cu zahăr

Un vârf de cuţit de sare

Un pic pe zeamă de lămâie

Căpşuni 

Preparare:

Albuşurile se bat cu un pic de sare. Se adaugă pe rând câte o lingură cu zahăr şi se bate în continuare până se topeşte tot zahărul.

Se adaugă zeama de lămâie şi căpşunile tăiate cubuleţe.

Se amestecă.

Se serveşte în cupe, după ce a stat 30 de minute la frigider.

Acum 50 de ani şi mai bine, când Doamna Ermina m-a învăţat reţeta, albuşurile se băteau cu telul. Mi se părea destul de greu la vârsta aceea…

Astăzi am pregătit sufleul cu mixerul şi a mers foarte repede.

Aşa că după aceeaşi reţetă am mai pregătit şi sufleu de zmeură,

 unde am înlocuit căpşunile cu zmeura

şi sufleu Mohito, cu lime (coaja şi zeama),

câteva frunze de mentă

şi un pic de esenţă de rom.