Nimeni nu-şi va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete.
•Gabriel Garcia Marquez - ultima scrisoare din “veacul de singurătate”.

luni, 23 iunie 2014

DULCEAȚA DE RUBARBĂ CU CĂPȘUNI


După dulceața de rubarbă  am încercat-o și pe aceasta de rubarbă cu căpșuni. 
E dulce-acrișoară (rubarba calmează puțin dulceața căpșunilor) cu o aromă și o culoare divine. 
Este printre cele mai fine și mai aromate dulcețuri.

Ingrediente:
1 kg rubarbă
1 kg căpșuni
1 kg zahăr
500 ml apă
Preparare:
Tijele de rubarbă 

se spală, se curăță de coji și se taie bastonașe 

la fel ca pentru dulceața de rubarbă. 
Căpșunile 

se spală, li se înlătură codițele și dacă sunt mici (ca ale mele) se taie în două, 

dacă sunt mai mari se taie felii.
Zahărul împreună cu apa se pun pe foc și se fierb până se obține un sirop legat (picătura stă ”bob”). 

Se adaugă căpșunile și rubarba 
și se fierbe dulceața până se leagă iarăși siropul. 
Cât fierb fructele nu se amestecă cu lingura cel mult se ia spuma de deasupra și se scutură cratița din când în când. Fierbinte se pune în borcane care se așează 5 minute pe capac

 apoi se răcesc între pături.






sâmbătă, 21 iunie 2014

DULCEAȚA DE RUBARBĂ


Zilele trecute am găsit din nou rubarbă la Kaufland. Și pentru că mai multe persoane din magazin m-au întrebat ce este și la ce folosește o să scriu câteva rânduri despre această plantă. Iată ce spune internetul:
”Rubarba sau reventul (Rheum rhabarbarum sau Rheum officinale) este o leguma folosita in preparatele culinare si in medicina, fiind originara din Asia sau America de Nord. Creste in cantitati mari in Siberia si China, iar la noi este cultivata mai ales in zona Brasovului. Ea a fost adusa in Europa, mai precis, in Germania, in 1570, si a cunoscut apogeul in folosirea ei culinara in secolul al XVIII-lea.
(Un articol de 
Maria Vekas)”
Se spune că această plantă era atât de apreciată de-a lungul timpului, încât în 1542, prețul rubarbei era de 10 ori mai mare decât cel al scorțișoarei în Franța, iar în 1657 această plantă era de două ori mai scumpă decât opiumul în Anglia.

Despre plantă mai multe amănunte se găsesc aici. 


De la rubarbă se consumă doar tijele frunzelor, acestea din urmă fiind otrăvitoare. Din tijele de rubarbă se prepară dulcețuri, gemuri, compoturi, tarte, plăcinte și alte prăjituri și având gust foarte acru se folosesc la acrirea unor mâncăruri sau se prepară sosuri pentru fripturi. 
În anii trecuți am preparat și eu

Deci iată rețeta de dulceață de rubarbă:
Ingrediente:
500 g zahăr
500 g tije de rubarbă
3 felii de limetă
15 franjuri de coajă de portocale
500 ml apă
Preparare:
Tijele de rubarbă
se spală,

se curăță de coji 

și se taie 

în bucățele de 2-2,5 cm.

Zahărul (eu am pus cubic 

pentru că una din rețete recomanda zahărul cubic deoarece acesta nu ar face spumă la fiert, lucru neadevărat, așa cum se vede din fotografii, 

deci vă recomand să folosiți zahăr tos, de două ori mai ieftin) se pune la fiert împreună cu apa până se obține un sirop legat ca la orice dulceață (picătura stă ”bob”). Se adaugă feliile de limetă și franjurii de portocală 

și se fierb 8 minute 

după care se adaugă tijele de rubarbă

 și se fierb la foc mic 10 minute 

fără a amesteca în cratiță, doar se scutură cratița pentru ca bucățile de rubarbă să nu se sfărâme prea tare. 

Se toarnă fierbinte în borcane și se răcesc în pături.

Este o dulceață cu un gust și o consistență deosebite.





vineri, 6 iunie 2014

GEM / DULCEAȚĂ DIN MUGURI DE BRAD

O vecină (cam de vârsta mea) a nurorii mele de la Sucevița mi-a spus că bunica ei făcea înafară de siropul din muguri de brad și o ”dulceață din muguri de brad” dar, din păcate ea nu știa rețeta. Am mai întrebat pe la cunoștințele din Sucevița, am căutat pe internet și înafară de rețeta de ”dulceață de muguri de brad”, publicată de ”bucătăresele vesele” nu am mai găsit decât pe un sait rusesc o rețetă care se numea ”gem de muguri (lăstari) de molid” dar care de fapt este tot sirop și o ”peltea din muguri de brad”, care tot un sirop mi s-a părut că este.

Așa că, am plecat de la rețeta bucătăreselor și anume:
Ingrediente:
400 g muguri de brad (am pus amestec de brad cu molid)
700 g zahăr
3 lămâi
gel fix 1:1 (4-5 pachete)
apă

Preparare:
Mugurii de brad se curăță și se spală în mai multe ape (ca la sirop). 

Mugurii spălați  se pun în oală și se adaugă apa rece cât să-i acopere (îi ținem presați cu mâna și turnăm apa) 

și lămâile tăiate felii subțiri. Se acoperă oala cu un capac și se lasă să fiarbă 10 minute. Se oprește focul și se lasă o noapte să se răcească.

A doua zi compoziția răcită se dă prin blender. 

Pasta rezultată se pune în alt vas, 

se adaugă zahărul 

se lasă să fiarbă circa 10 minute, se adaugă Gel fix-ul  cu care se mai fierbe 1 minut 

după care se pune dulceața în borcane.

 Se închid borcanele cu capace, se întorc cu gura în jos și se pun între pături până când borcanele sunt complet reci. Se scot și se așează în cămară.
Respectând întocmai această rețetă mie mi-a ieșit mai mult un gem 

cu gust pronunțat de lamâie și o ușoară aroma de brad, așa că am modificat rețeta după cum urmează, modul de preparare fiind același:
200 g muguri de brad
200 g muguri de molid
700 g zahăr
Apă cât să depășească mugurii cu 2 cm
O lamâie cu coaja curățată pe jumătate
1 plic de gel fix 1:1
Dulceața/gemul 

mi s-a părut mai bună după această rețetă, 

lămâia nu se simte prea pregnant, iar aroma de brad este deosebită. Consistența aduce mai mult a dulceață.


miercuri, 4 iunie 2014

SIROP DIN MUGURI DE BRAD




Luna trecută m-am aflat la Sucevița, exact în perioada în care mugurii de brad sunt tocmai buni pentru sirop sau chiar pentru dulceață sau gem. Timp de aproape două săptămâni, când nu ploua, mergeam cu nora și nepoțica mea în pădure să culegem mugurii de brad, nepoluați, departe de șosea și civilizație.
Mugurii de brad (și/sau molid), sunt buni pentru sirop când au dimensiunea de 3-5 cm.  Sunt multe rețete pentru siropul de muguri de brad dar eu am ales să fac această rețetă cu mugurii fierți.

Ingrediente*:
1 kg de muguri de brad și/sau molid
3 litri de apă
1,5 kg de zahăr
Preparare:
Mugurii de brad 

se aleg, li se îndepărtează partea maro cu care mugurii sunt prinși de crenguțe

 și se spală bine în două trei ape. 

Se pun într-un vas încăpător împreună cu apa. Se pun la fiert și când dau în clocot se fierb la foc potrivit cam o oră. 

Se stinge focul, se acoperă vasul cu capac și se lasă cel puțin de seara până dimineața să se răcească și să treacă în apă toate substanțele nutritive si uleiurile din mugurii de brad. A doua zi se strecoară zeama lăsată și se storc bine mugurii, care se aruncă. 

Zeama rezultată (aproximativ 2-2,5 litri) are un aspect lăptos. 

Se pune din nou într-un vas, se adaugă zahărul și se fierbe cam o oră, până se îngroașă siropul și devine maroniu. 

Eu nu îl leg prea tare de aceea nu îl păstrez în borcane ci în sticluțe cu capac etanș. Se poate vedea consistența.

 Este bun în tratarea răcelilor, a anemiilor, întărește sistemul imunitar, dar poate fi consumat și de persoanele sănătoase, amestecat cu apă minerală sau plată, ca un sirop răcoritor.

PS

Am uitat să spun că l-am pus fierbinte în sticle (focul dat la minim și vasul cu sirop rămas pe foc) apoi l-am lăsat să se răcească între pături (cam două zile). 

*cantitățile sunt aproximative
La cules muguri

O șopârlă se încălzea la sorele de mai