PERIŞOARE DIN PIEPT DE PUI CU SOS DE SMÂNTÂNĂ

Ingrediente:

Pentru perişoare:

½ kg piept de pui tocat

O ceapă

2 linguri cu ulei

Un ou

Sare şi piper după gust

Verdeaţă

Pentru sos:

300 ml smântână

O lingură cu amidon

O lingură cu legume deshidratate sau ½ litru supă de zarzavat

Câteva fire de mărar

Preparare:

Ceapa se toacă mărunt 

şi se căleşte în ulei până devine sticloasă. 

După ce s-a răcorit, se pune cu tot cu ulei peste carnea tocată. Se adaugă oul, verdeaţa tocată, sare şi piper după gust.

 Se amestecă bine compoziţia şi cu mâinile udate se modelează perişoare de mărimea nucilor.

Într-o cratiţă mai largă se pune la fiert ½ l de apă cu puţină sare şi o lingură cu legume dezhidratatesau ½ litru supă. Când apa (supa) fierbe se face focul mic şi se adaugă perişoarele. 

Se amestecă uşor cu o lingură de lemn sau o paletă şi se lasă să fiarbă la foc mic (pentru a nu se sfărâma), timp de 10-15 minute, timp în care mai scade şi supa din cratiţă.  Smântâna se amestecă cu amidonul, 

apoi cu câte o lingură de supă în care au fiert perişoarele până smântâna cu amidon se încălzeşte. Se toarnă în cratiţă peste perişoare.

 Se lasă să dea câteva clocote ca sosul să se lege. Se presară sare, piper şi mărar fin tocat şi se opreşete focul.

Se serveşte cu mămăligă caldă sau fără.

FRIPTURA DIN CARNE DE PORC CU SOS

Este o friptură care se prepară într-un timp ceva mai lung, pe ochiul aragazului, la foc mic.

Ingrediente*:

Carne de porc

Ceapă

Pastă de roşii

Sare şi piper după gust

Frunze de dafin sau verdeaţă

Facutativ, câţiva căţei de usturoi

2-3 linguri cu ulei, dacă carnea este slabă

Preparare:

Carnea se taie bucăţi potrivite şi se pune într-un vas (cel mai bine tuci), dacă este mai grasă doar cu câteva linguri de apă iar dacă carnea este slabă se adaugă şi câteva linguri cu ulei. Se sărează şi se pipărează, se lasă să fiarbă înăbuşit (cu capac), amestecând ocazional până scade apa şi carnea a început să se înmoaie. Dacă carnea este încă tare se mai adaugă câte o lingură cu apă caldă. Ceapa se taie juliene si se adaugă peste carne. Se lasă până devine sticloasă, amestecând des să nu se prindă.  Când ceapa a devenit sticloasă, se adaugă câte o lingură cu apă caldă, se acoperă cu capac şi se amestecă ocazional, mai adăugând câte o lingură cu apă, până ceapa s-a „topit”, adică a devenit o pastă.  Se adaugă pasta de roşii şi se mai dau câteva clocote. Se potriveşte de sare şi piper, o frunză de dafin (eu nu am pus pentru că nu-mi place) verdeaţă şi, eventual, căţei de usturoi zdrobiţi. Se lasă acoperită câteva minute, după care se poate servi, fie ca atare, 

cu mămăligă, cu piure de cartofi sau cu oricare altă garnitură după preferinţă.

Eu am servit-o cu sufleu de conopidă. 

*cantităţile sunt după preferinţă, dacă doriţi mai mult sos se pun mai multe cepe, pastă de roşii etc.

SUFLEU DE CONOPIDĂ

Ingrediente:

 2 bucăţi de conopidă

200 ml smântână

4 ouă

Sare şi piper după gust

Un pic de unt sau ulei de măsline

Pentru décor:

Pătrunjel verde fin tocat

Boia de ardei dulce

Susan (am folosit negru)

Preparare:

Conopida, care trebuie să fie albă la culoare şi cu frunzele verde intens, fără ca florile să fie înnegrite sau galbene, se desface în bucheţele iar cozile se îndepărtează. Se pun într-o oală cu apă cât s-o acopere, se pune o linguriţă cu sare

şi se lasă să fiarbă cam 10-15 minute după ce a dat în fiert. 

Se scoate într-o strecurătoare şi se lasă să se răcorească.

Se pune într-un blender cu sare şi piper după gust şi cu cele 2 ouă. Se amestecă uşor.

Se pune apoi smântâna şi se mai dau câteva pulsuri.

 Un vas termorezistent se unge cu unt sau cu ulei de măsline. Se aşează pasta de conopidă în vas, se decorează deasupra cu pătrunjel fin tocat, boia de ardei şi susan. 

Se dă la cuptor iar când pe suprafaţa sufleului apar crăpături, sufleul este gata. 

Se poate mânca ca atare sau ca garnitură lângă o friptură.

TORT DE BEZEA CU CREMĂ GANACHE

Tortul acesta îl făceam destul de des înainte de 89, doar crema era alta deoarece ciocolata nu se prea găsea iar atunci când o găseam nu mai ajungea în tort, o mâncau copiii ca atare. Este un tort ”decadent” dar fin, cu multă ciocolată și bezea nu foarte dulce și crocantă. Poate cititoarele mai tinere consideră că este nesănătos deoarece conține prea mult zahăr și prea multe grăsimi. Vă asigur că o feliuță nu poate face rau nimănui.

Ingrediente (pentru un tort cu diametrul de 20 cm):

Pentru foi și ornamente

3 albușuri de ou

Un vârf de cuțit de sare

Câte 3 linguri rase cu zahăr pentru fiecare albuș (deci 9 în total)

O lingură cu amidon de porumb

O linguriță cu oțet de vin alb

Zeama de la o jumătate de lămâie mare

Facultativ, esență de vanilie

Crema ganache:

150 g ciocolată neagră (min. 70% cacao)

100 ml smântână pentru frișcă, neîndulcită

25 g unt

Preparare:

Albușurile se bat spumă cu praful de sare (vezi și rețeta de la Tort Pavlova)  

Se adaugă pe rând, câte o lingură cu zahăr și se bate în continuare până când zahărul este topit și  se obține o spumă lucioasă. La sfârșit, se adaugă amidonu, oțetul, zeama de lămâie și eventual, esența de vanilie. 

Pe o tavă mare de aragaz tapetată cu hârtie pergament se desenează cu creionul 3 cercuri cu diametrul de 20 cm. 

Cu ajutorul unui pos se pune spuma  și se nivelează. Din bezeaua rămasă se fac bezele pe care le vom folosi la decor.

 Se pune tava în cuptorul preîncălzit și, imediat, se face focul minim. După 10 minute se întredeschide ușa cuptorului și se mai lasă până bezeaua se usucă și începe să se rumenească ușor. Se scoate tava din cuptor și se pune pe un grătar să se usuce.

Între timp se pregătește crema: untul, moale, la temperatura camerei se pune într-un bol împreună cu ciocolata ruptă bucățele. 

Smântâna se aduce la fierbere și se toarnă peste ciocolată și unt. Se lasă căteva minute, 

după care sebate cu un tel, de la centru spre margine până se topește toată ciocolata și crema capătă un aspect mătăsos. 

Se pune în frigider să se întărească.

Se scot foile cu grijă de pe hârtia de copt și se așează pe platou. 

Se pune pe fiecare foaie și deasupra câte un strat generos de cremă. Se decorează cu bezele. 

Se lasă tortul la rece (în frigider) de pe o zi pe alta.

Combinația dintre bezeaua crocantă (a cărei dulceață este ”tăiată” de zeama de lămâie)  și crema densă, catifelată, ușor amăruie este ”divină”.

SALATA SULTANILOR

Dupa salata „Regina Tamara”, sa ne mutam ceva mai la sud-vest, in tara sultanilr de acum 500 de ani dupa cum spuneau cei de la Paprika tv.

Salata sultanilor , o salată de castraveti striviti, cu bobite de rodie, fistic si menta, o reteta turceasca veche de 500 de ani, demna de numele pe care-l poarta.

Ingrediente*:

Un castravete  Fabio, tânăr

2 linguri de iaurt gros (sau smântână)

2 linguri sirop de rodie

Sâmburi de rodie

Ulei de măsline

O mână de fistic

Sare și piper

Frunze de mentă

Preparare:

Castraveții se zdrobesc cu un sucitor, nu se taie. 

Se pun într-un bol. Peste ei se pune iaurt gros sau smântână și sirop de rodie și se amestecă (eu nu am amestecat). Se pune fistic și sâmburi de rodie. Se sărează și se pipărează după gust. Se așează în salatieră și se decorează cu frunze de mentă și sâmburi de rodie.

 Am facut separat dressing 

din o lingura de smantana si una de sirop de rodie, 

pentru cei care vor sa mai adauge.

*Cantitățile sunt orientative, ingredientele se pun după gust.

SALATA "REGINA TAMARA"

De ce SALATA "REGINA TAMARA"?  A existat o regină cu acest nume? Acestea au fost intrebările pe care mi le-am pus când am găsit reteta pe un forum rusesc. 

Google m-a ajutat să aflu: a existat regina Tamara, mai mult, chiar SfântaTamara.

Sfânta Tamara, regina Georgiei, s-a născut în anul 1166 ca fiică a regelui George al III-lea, din dinastie Bagrationi,  şi a reginei Burdukhan a Georgiei. După decesul regelui, Tamara a fost încoronată ca regină la vârsta de 18 ani. Poeții contemporani cu regina au elogiat inteligența și frumusețea ei.  Era numită nu regină ci rege, un ocean de înțelepciune , un soare zâmbitor, o trestie subțire, cu fața surâzătoare,  au  lăudat  blândețea ei , ascultarea, religiozitatea , frumusetea răpitoare (cum, de altfel se vede si in fresca).

Perfecțiunea ei a nascut legende care au supraviețuit în transmitere orală pana in  timpurile noastre.

Insa de ce are aceasta salata numele reginei, nu am reusit sa aflu.

Salata este gustoasa, usor picanta,usor de pregatit,  si si-ar gasi usor locul pe o masa de sarbatoare.

Ingrediente:

300g conopida cruda,

1 - 2 catei de usturoi,

100g de brânză,

1/3 cană nuci,

patrunjel sau marar,

 maioneza

Preparare:

Usturoiul, nucile si buchetelele de conopida le-am pus in tocatorul electric. 

Am dat cateva pulsuri.

Am adaugat branza (am folosit telemea de vaca), verdeata tocata si maioneza 

si am mai dat cateva pulsuri, pana s-au amestecat toate ingredientele. Se gusta si daca mai trebuie, se adauga sare. Am scos salata din vasul tocatorului, am asezat-o pe un mic platouas si am decorat-o putin.

Irene, fata care a postat reteta pe forumul rusesc povesteste ca pentru distractie si-a invitat musafirii serviti cu aceasta salata sa identifice componentele. Au fost recunoscute toate de la branza la sare, mai putin cel principal: conopida.