marți, 16 iulie 2013

CARNE DE VITA A LA PREPELITA


DE-ALE GURII DIN BATRANI, de Octavian Stoica,  Cap. “LA PREPELITA IDEALA”, pag. 225
 

„Una din aceste bodegi era cea tinuta de un Andrei, albanez din nasterea lui, mica ospatarie curatica, asezata domestic pe Edgar Quinet (!), purtand inscrisa pe o tabla pictata stangaci firma La prepelita, unde "se manca suculent si foarte ieftin", cu treizeci de bani "o portie de mancare, cu o respectabila bucata de carne, ori derivatele ei, inotand in sos".
Gatea, si inca foarte bine, arvanistul vanat, nu-i vorba, dar nu cu asta se domoleau posturile negre ale multilor lui clienti, ci cu feluri mai spornice si mai satioase, care sa umfle si sa astupe macar din pranz in pranz, mai cu seama ca era in obiceiul casei sa dea chiar si "o jumatate de portie, mai mult decat jumatate de fapt", asa ca gaseai aici zilnic carne de vita, mai la-ndemana negustorului, facuta cu mestesugul care urmeaza
:

bucatile

 taiate potrivit

 se prajeau pe toate partile in untura incinsa si la foc iute,

iar in grasimea aceea se presara putina faina alba

care si ea se rumenea.

 Se stingea dupa aceea cu vin - nu rosu -

si cu apa, amestecand pana acoperea sosul carnea

si se dadea zemii gust cu foi de dafin, cu cimbru uscat si cu cativa catei de usturoi zdrobiti,

lasandu-se sa zaca asa si sa se patrunda pana cand urmau rosiile coapte, nu prea mari, taiate in patru

si aruncate gramada in cratita ca sa-nmulteasca,

ceapa tocata

si
 
se dregea cu smantana mai subtire, daca nu cu iaurt.

Satul acum,

sarman fusese, poetul Petica, povesteste D. Karnabatt, cerea o litra de vin si-o cafea turceasca, isi aprindea o tigara de foi Trabucos de zece bani si, desi "incantat si recunoscator", nu uita ca el este poet si devenea mandru:


"La Prepelita ideala,
Se bea si se mananca bine.
Dar nu e-n stare ori si cine
Sa faca o strofa geniala
La Prepelita ideala".




 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu