SĂRBUŞCA SAU NĂCREALA

Este o ciorbă de cartofi acrită cu zer de oaie, în reţeta originală. Şi această reţetă tot din copilărie o ştiu şi cred ca tot nordului Moldovei îi este specifică. Mi-aduc aminte cum mergeam cu bunicul la stână, ” înarmaţi”  cu o “tăfâlcuţă” (săculeţ de pânză) cu făină de porumb şi 2 sticle goale pentru zer;  alteori lipsea  “tăfâlcuţă”  iar sticlele erau pline cu vin şi ne întorceam cu ele pline cu zer şi ceva urdă, mai rar caş (acela îl lua bunicul când îi vene rândul). Asta se întâmpla dimineaţa devreme, când ciobanii încă nu erau plecaţi cu oile pe toloacă (adică imaş),  iar cât bunicul vorbea cu baciul , moş Nihalache (unul dintre ciobani),  mă lua cu el în bordei, adică un fel de beci unde erau  pe nişte “rafturi” din nuiele (aveau o denumire specifică pe care din păcate am uitat-o), erau  depozitate toate bunătăţile: caşul, urda şi în oale de lut lapte acru de oaie şi chiar de vacă, pentru că la stâna noastră era şi o văcuţă şi câţiva purcei grăsuţi, hrăniţi bine cu zer şi ce se  mai găsea la stână. Astăzi la Bucureşti nu ştiu nici o stână, dar mi-am stins dorul de sărbuşcă cu zerul rămas de la crema de brânză din lapte dulce. 

Ingrediente:

O ceapă uscată

2-3 morcovi noi

½ kg cartofi noi

Verdeaţă: lobodă albă, frunze de ţelină, mărar, pătrunjel şi leuştean

1 l zer

Smântână 

Preparare:

Se pune la fiert un litru de apă cu puţină sare. Când apa începe să clocotească se adaugă pe rând: ceapa tăiată mărunt, morcovii tăiaţi cubuleţe şi cartofii în bucăţi potrivite. Se lasă să fiarbă.

Când cartofii sunt gata, se adaugă zerul (care trebuie să fie acrişor) şi o parte din verdeaţă tocată: frunzele de ţelină, loboda, mărarul şi o jumătate din cantitatea de pătrunjel. Se aduce la fierbere şi se lasă să dea câteva clocote.

  Se stinge focul şi se adaugă restul de pătrunjel şi leuşteanul. Se acoperă oala pentru 10 minute după care se poate servi cu smântână, mai multă sau mai puţină, după preferinţă.

Am văzut câteva reţete pe internet: unele aveau legumele călite, altele erau acrite cu iaurt (chişleag) sau lapte acru, care în timpul fierberii se transformau în brânză, altele erau drese cu ou, altele aveau fidea, dar în zona Dorohoiului, aşa se pregătea năcreala sau sărbuşca.