”DE-ALE GURII DIN BĂTRÂNI” – DOVLECEI GRATINAȚI

Regretatul scriitor  Octavian Stoica, în cartea sa ”De-ale gurii din bătrâni”,

reînvie farmecul cârciumilor bucureștene de altădată, cu boemii vremii cu tot:  G.D. Pallade, I.L. Caragiale, D. Onciul, Al. Ciurea, Păstorel...

Printre acestea și Trocadero, cu a sa rețetă a casei de dovlecei gratinați.

Iată cum descrie autorul rețeta, pe care eu m-am străduit să o respect cât mai fidel:

Pe vremuri, dacă poposeai la Trocadero, „cârciumă de prim-rang, renumită în arta culinară”, chiar și la ora 3:00 dimineața, găseai dovlecei gatiți după rețeta casei. V-o facem cunoscută și domniilor voastre:

„Se curățau cu milă dovleceii de coajă și se fierbeau în apă clocotită cu sare;

 

și mult nu le trebuia. Se scurgeau și se lăsau să se răcească

 

 și se tăiau în două, scobindu-le miezul

 

și umplându-se cu brânză de vaci din cea dulce și fară zer, mai multă, și cu brânză de oaie, atât cât să ție dreaptă cumpăna, care se frecau cu o nafură de unt, cu mărar tocat și cu gălbenușuri tari de ou fiert până se amestecă otova, adaugând albușuri bătute, ca să lege umplutura, să nu-și iasă din margine, că de sare nu mai avea lipsă.

 

Se așezau, strânși unul lângă altul, ca muierile la primejdie, într-o cratiță unsă și,

stropiți cu smântână, se băgau la cuptor, de unde scoși,

 

 

erau aduși la masă, smântâniți din nou

 

 și mâncați fierbinți, cu mare zor și însoțiți de vinul de Drăgășani”.