PILAFUL NEVESTELOR DE MĂCELAR

Din categoria rețetelor din secolul trecut, m-am hotărât să mai încerc o rețetă povestită cu mult har de Octavian Stoica în cartea sa ”De-ale gurii din bătrâni” (ediția 1978, capitolul ”Îngălbenitele romanțe”, pag.62). 

Pentru frumusetea limbajului, voi transcrie exact textul, sarcina mea fiind doar să-l ilustrez cat mai exact.

”Dar o cina nu-nseamna o ciorba doar, asa ca din ficatii ramasi s-a intocmit al doilea fel al serii: legiuitul pilaf al nevestelor de macelar. Acei ficati

 

se sterg cu o carpa uscata si, taiati in bucati mici,

 

se prajesc in untura (eu am folosit ulei, mai dietetic) pana cand se rumenesc putin.

 

Ei, si in untura aceea in care a ramas must, se caleste multa ceapa alba, tocata

 

si se stinge cu bulion de patlagele rosii, subtiat cu apa; ba chiar, se mai intampla sa fie si cateva rosii intregi, bine coapte, din cele puicute, oparite si dezbracate de coaja, iesite in lume - adica goale si nerusinate.

 

Se fierb impreuna si li se adauga ficatul prajit si zeama lui unsuroasa, cata a mai lasat,

 

 iar cel ce gateste se face ca nu vede cum fierb mai departe si,

 

 intr-o tigaie cu unt topit

 

caleste orzisorul,

 

atat cat sa-l paleasca

 

si-l stinge cu sos caramiziu de la ficati,

 

apoi rastoarna totul in una si aceeasi binecuvantata cratita,

 

 mai potrivind de sare, mai prafuind cu piper oaches, rasnit.

 

Dupa ce zace si asuda la cuptor o jumatate de ceas, se presara cu frunze de marar verde,

 

se acopera cu capacul si se aduce la masa

 

 ca sa-si ia fiecare in farfurie, cu o lingura de lemn cu coada lunga (am avut cu coada obișnuita), cat crede ca-l tin bracinarii si-apoi s-astupe iar, in stanga cratitei aburinde stand o paine rotunda, impletita in casa, rupta, iar in dreapta un castron de pamant cu castraveciori murati proaspat, din aceia din care nu-i nevoie sa musti de doua ori, ca n-ai din ce.”

 

Pâinea rotundă, de casă, este făcută de mine, după rețeta mamei, special pentru a respecta cele scrise de autor. La fel castraveții sunt murați săptamâna aceasta, după rețeta de aici. Cât privește prosopul pe care am așezat bucatele este lucrat de bunica mamei mele la începutul secolului trecut, deci probabil este contemporan, sau mai ”bătrân” decât nevastele de măcelar care au preparat întâia oară rețeta.