LAPTE CU TOCMAGI CA LA BUNICA

Am vazut mai multe retete de lapte cu tocmagi pe net, fiecare cu gustul copilariei autoarei, fiecare cu felul ei de tocmagi.

Eu o sa scriu despre laptele cu tocmagi asa cum imi aduc aminte ca-l pregatea bunica mea (jumatate turcoaica) intr-un sat din nordul Moldovei in a doua jumatate a anilor 5o. Noi (eu si fratele meu) nu am crescut la bunici, ci acasa la noi, uneori cu “servitoare” (Maria lui Gotan, pe numele sau), alteori numai cu mama. Asa ca, vizita la bunici era prilej de mare bucurie.

Mi-aduc aminte drumul cu caruta prin padure cand o creanga “obraznica” era sa-mi scoata “ochisorul” si cum ma consola matusa mea, spunandu-mi ca ochisorul este la locul sau.

 

Am ajuns la bunica catre seara. In  hornoaica de sub salcami focul era aprins  si doua ceaune cu apa clocoteau molcom pe foc. Din unul, bunica a turnat apa intr-o balie de lemn in care ne-am spalat de “colbul” de pe drum. In celalalt ceaun fierbea apa pentru mamaliga.  

 

Deodata s-a iscat o rumoare: tropait de copite, strigate mai groase, mai subtiri si mugete si praf. Se intorcea cireada de la pascut. Bunica ma trimite sa deschid repede poarta sa intre Florica, vacuta rosie cu pete mari, albe. Vacuta stia foarte bine drumul asa ca, fara sa ma bage in seama s-a dus direct in grajd, asteptand cuminte sa vina bunica sa o mulga.

 

Bunica a luat intr-o cana putina apa calda si sistarul si s-a indreptat catre grajd. Eu, curioasa, dupa ea. Bunica a spalat cu grija ugerul vacii si vorbind bland cu ea, a inceput s-o mulga. Ma uitam fascinata cum jetul de lapte curgea in sistar, facand o gropita in spuma de deasupra. Fratele meu cu o canita de tabla smaltuita in culori vii in mana, statea cuminte asteptand ca bunica sa mulga lapte direct in canita lui, pentru ca ii placea laptele proaspat muls, “cu spuma”. Dupa ce a terminat de muls vaca, bunica a strecurat laptele, o parte din el l-a pus la prins in oale de lut smaltuite iar restul l-a pus la fiert, in ceaunul din care tocmai rasturnase  mamaliga.

Si azi mi-aduc aminte cum, odata cu seara zgomotele se micsorau si  in intreg  satul plutea  miros de fum, apoi de mamaliga si de lapte fiert. 

Cat laptele fierbea, bunica aduce din chiler (un fel de camara) o covata acoperita cu un stergar alb, cusut cu flori. In covata erau tocmageii (preparati mai devreme), pe care i-a pus la fiert in apa cu putina sare si o lingura cu ulei. Dupa ce s-au ridicat la suprafata, semn ca sunt fierti, bunica i-a strecurat, i-a pus intr-o oala, a turnat lapte fierbinte peste ei si zahar dupa gust. Dupa reteta de tocmagei ai bunicii eu fac si azi taieteii de casa.

Am facut si eu de nenumarate ori lapte cu tocmagi (taietei de casa), cu fidea, cu paste italiene, aromat cu vanilie sau coaja de lamiae, dar niciodata nu mi s-a parut asa de bun ca cel al bunicii.

 

Poate din cauza laptelui proaspat muls, a peisajului idilic sau a dragostei bunicii…