SUPA DE ROȘII CU PERIȘOARE

Ingrediente:

4 roșii mari

Un morcov mic

O ceapă

½ ardei gras verde

Un ardei gras roșu

Câteva crenguțe de țelină (sau o rădăcină mică)

O legătură de pătrunjel

O legătură de leuștean

Sare după gust

Pentru perișoare:

300 g piept de pui tocat (fără piele)

1 ou

2 linguri cu orez

O ceapă mică

Un vârf de cuțit de piper negru

Preparare:

Se pun la fiert cam 2 litri de apă cu o linguriță de sare. Morcovul, ceapa și ardeii se pun în robot și se mărunțesc. Când apa fierbe, se adaugă legumele mărunțite. Roșiile se crestează și se opăresc, 

apoi se curăță de coji și se mărunțesc în robot. Se adaugă peste celelalte legume și se continuă fierberea. 

Cât supa de legume fierbe se prepară perișoarele: se toacă carnea. Se adaugă ceapa tocată fin, cele 2 linguri cu orez, piperul  și oul. Se amestecă bine și se modelează perișoarele. 

Când legumele sunt fierte se dă focul la mic și se adaugă perișoarele. 

Se adaugă frunzele de țelină și pătrunjel tocate mărunt. Se lasă să fiarbă la foc mic. Supa este gata dacă orezul din perișoare este fiert. Se potrivește de sare.

 Se servește cu frunze de leuștean deasupra.

VĂRZĂRI CU CURECHI MURAT

În nordul Moldovei vărzările sunt plăcinte din aluat de pâine cu umluturi sărate, cel mai adesea varză (sau curechi). Se făceau atât în varianta de post, cât și de frupt, când în aluat se adăuga un ou și lapte sau zer iar în compoziția de varză bucățele de șuncă prăjită sau jumeri, iar uleiul  (oloiul) era înlocuit cu untura de porc. Eu am preparat varianta de post, care este mai dietetică.

Ingrediente:

Aluat de pâine (ca aici)

Varză murată (am folosit de vară)

5-6 linguri cu ulei

sare

o foaie de dafin

Piper boabe din  belșug

Preparare:

Se pun la încins câteva linguri cu ulei în care se călește la foc mic, varza, amestecând mereu, până se înmoaie (eventual se adaugă puțină apă și se fierbe  acoperit, la foc mic).

Când varza s-a înmuiat, se pipărează se adaugă foaia de dafin, se mai călește puțin și se dă deoparte să se răcorească.

Din aluat

 se rup bucăți si se întind foi rotunde. La mijloc se pune o lingură bună de umplutură,

se îndoaie formându-se un semicerc și se lipesc marginile.

 Se așează vărzările în tava unsă cu ulei, se ung cu ulei pe deasupra

și se pun la copt în cuptorul preîncălzit. Când s-au rumenit, sunt gata.

Se ung cu ulei fierbinte și se servesc. Sunt bune și calde și reci (cele de frupt, având untură se servesc numai fierbinți).

CREIER CU OU

Ingrediente (pentru o persoană):

¼  de creier de vițel (cam 200 g)

o linguriță cu ulei

o lingură cu unt

Sare și piper după gust

puțin pătrunjel verde tocat mărunt

un ou

Preparare:

Creierul de vițel se spală în multe ape reci, se ține la frigider în apă foarte rece timp de câteva ore după care se scoate și se curăță la fel ca la rețeta de CREIER PANE.

 Se pune uleiul și untul în tigaie. Când untul s-a topit, se adaugă creierul și se amestecă bine (dacă se sfărâmă, nu contează). Se sărează după gust și se adaugă piper (fără frică, pentru că merge foarte bine cu creierul).

Cand creierul este gata, un pic rumenit, se adaugă oul bătut și se amestecă împreună cu creierul.

Se ia de pe foc, se presară pătrunjelul tocat fin și se servește  cu legume proaspete,

cu murături sau o salată.

FICĂȚEI PE PAT DE SARE CU GARNITURĂ DE CARTOFI COPȚI

Pe la sfârșitul anilor 70, când lucram și locuiam în Calafat, eram foarte buni prieteni cu  o familie (de fapt mi-a botezat și băiatul cel mic) și cu care ne petreceam o mare parte din timpul liber. Familia respectivă avea în intreținere o nepoată, Mariana care abia terminase liceul, nu intrase la facultate și era angajată în aceeași fabrică cu noi. Diferența de vârstă făcea ca Mariana să nu aibă aceleași preferinte de a-și petrece timpul liber, ca și noi. Dacă noi preferam să ne adunăm la noi  sau la ei și să jucăm remmy (asta în perioadele când vremea urâtă și cei doi copii mici ai mei, nu ne permitea să ieșim), Mariana prefera să meargă la plimbare în oraș cu prieteni de vârsta ei. Mătușa sa o șantaja: ca să-i dea voie în oraș, Mariana trebuia să ne gătească. De cele mai multe ori, ”gătitul” însemna fierberea sarmalelor  sau prăjitul șnițelelor sau a chiftelelor luate de la magazinul ”Gospodina”. Dar, din când în când, Mariana chiar gătea. Dintre rețetele pe care mi-aduc aminte că le făcea era varza călită (care, recunosc, mie nu mi-a ieșit niciodată așa de bună ca a ei) și ficățeii pe pat de sare, rețetă pe care o prezint și eu mai jos.

Ingrediente:

Ficăței de pui

Sare mare

Piper

Cimbru

Pentru garnitură:

Cartofi

O lingură cu unt

Câțiva căței de usturoi

Puțin mărar verde

Preparare:

Cartofii se spală și se pun în cuptor, la temperatură mare, 

să se coacă, având grijă să-i întoarcem pentru a se coace uniform.

Ficățeii de pui se spală bine în mai multe ape reci și se lasă să se scurgă într-o strecurătoare. Într-o tavă se pune o folie de aluminiu și se acoperă cu sare mare. 

Peste sare se așează ficățeii (dacă nu sunt scurși bine, se șterg cu un prosop de hârtie), 

se presară cu piper și cimbru 

și se pun în cuptorul preîncălzit. În maxim 15 minute, sunt gata. 

Se scot din cuptor și se stropesc cu puțin unt, usturoi zdrobit și mărar tocat fin. Cartofii copți, 

se crestează și în crestături se pune câte o bobiță de unt și puțin usturoi zdrobit cu puțină sare mare.

MINITARTE CU CREMĂ DE MIGDALE

Ingrediente:

Aluat:

125 g unt

250 g făină

100 g zahăr pudră

O lingură cu cacao

Un gălbenuș

Un praf de sare

Crema de migdale:

2 albușuri

2 linguri cu zahăr

Un praf de sare

O linguriță cu zeamă de lămâie sau oțet

O linguriță cu amidon alimentar

O linguriță esență de migdale

100 g migdale măcinate (am folosit migdale cu tot cu pielița maro)

Câteva alune de pădure(câte una pentru fiecare minitartă)

Preparare:

Untul, la temperatura camerei se mixează cu zahărul și praful de sare. Se adaugă gălbenușul și se continuă mixarea. Făina se cerne împreună cu cacaoa și se adaugă la mixtura de unt cu zahăr și gălbenuș. Se amestecă doar până se combină ingredientele și se formează un aluat. Se strânge sub formă de bilă, se învelește în folie alimentară și, ca orice aluat fraged se lasă la rece (frigider) circa 2 ore (eu, pentru că mă grăbeam, l-am pus 15 minute în congelator, și a fost foarte fraged).

Pentru cremă se bat abușurile spumă cu un praf de sare. Se adaugă pe rând cele 2 linguri de zahăr și se mixează în continuare, până spuma devine netedă și lucioasă. Se adaugă o linguriță cu zeamă de lămâie sau oțet și o linguriță de amidon și se amestecă ușor. La sfârșit se adaugă migdalele măcinate și esența de migdale și se amestecă ușor, de jos în sus până se înglobează în bezea.

Se scoate aluatul de la rece, se întinde foaie între 2 bucăți de folie alimentară. Se taie cercuri (sau flori) cu forma specială și se îmbracă formele de minitarte (am folosit 2 dimensiuni).  Se umplu minitartele cu crema de migdale și se așează câte o alună în mijlocul fiecăreia. Se dau la cuptorul preîncălzit și se coc timp de 15-20 de minute.

Se scot pe un grătar să se răcescă.

Sunt aspectoase, aromate, grozave cu o ceașcă de cafea, dar și ca atare.

UNT DE ICRE

Este o alternativă la binecunoscuta salată de icre, care se prepară mult mai ușor și care poate fi pregătit din timp, pentru un eveniment,  deoarece poate fi  păstrat în congelator chiar și o lună. Rețeta am găsit-o pe un blog rusesc  postată de Mașa, am încercat-o și mi-a plăcut, deci v-o recomand.

Ingrediente:

100 g unt, la temperatura camerei

2 lingurițe (sau mai mult, dacă nu sunt sărate) de icre

O linguriță de zeamă de lămâie

Facultativ: ceapă, măsline, icre pentru décor

Preparare:

Untul, la temperatura camerei, se amestecă puțin cu o furculiță pentru a se aera.

 Se adaugă câte puține icre (de preferință desărate),

 și zeama de lămâie, 

amestecând bine după fiecare adăugare, pentru a se omogeniza. Crema de icre se pune într-o formă de silicon 

sau pe o folie de aluminiu și se adună sub formă de sul, se pune la frigider timp de  3-4 ore, pentru a se întări untul. Când untul s-a întărit, se scoate din formă (dacă este sul, se taie felii) 

 și se decorează cu ceapă, măsline etc (eu am pus un ”moț” de icre negre daneze.

 Merge foarte bine cu pâine de secară.

PILAF DIN GĂINĂ DE CURTE

Am avut de la mama o găină de curte grasă și bătrână. O jumătate am gătit-o acum ceva timp iar cealaltă jumătate ieri. Am hotărât să fac ceea ce le plăcea foarte mult soțului și băieților mei, cand erau mici: supa cu găluștele de griș  și pilaf de găină.

Ingrediente:

Carne de găină (de curte, dacă este posibil)

O ceapă

Un morcov

Rădăcină de țelină

Rădăcină de pătrunjel

O cană cu orez

Sare și piper după gust.

Preparare:

Carnea, tăiată bucăți potrivite se spală și se pune la foc în apă rece cu sare. Deși  pe căldura asta puteam folosi oala sub presiune, am hotărât s-o fierb pe ochiul aragazului, îndelung, la foc domol, așa cum făcea și mama, cu ani în urmă.

Am pus carnea la foc, am deschis larg fereastra și am plecat din bucătărie închizând  ușa după mine. Din când în când mergeam în bucătărie să verific: aruncam spuma și dacă scădea prea mult mai adăugam apă. După vreo 2 ore am început să verific dacă este fiartă carnea: dacă piele de la aripă este moale, atunci sigur, carnea este fiartă.  Când carnea era aproape gata am adăugat legumele: ceapa întreagă, doar curățată de coajă, la fel și rădăcinoasele. Am lăsat să fiarbă și acestea.

Între timp, am pus orezul în cratiță împreună cu puțină grăsime de găină de pe supă. Am amestecat mereu până s-a albit orezul,

apoi am adăugat câteva polonice cu supă, luate de deasupra, cu tot cu grăsimea ce se adunase. Am pus supă cât să acopere orezul cam de 3 degete. Am lăsat să fiarbă încet.

 Din când în când mai amestecam în orez și mai completam cu supa din oală. Când orezul a înflorit, se adaugă morcovul fiert în supă și tăiat cubulețe.  Am potrivit de sare și piper.

Deasupra am așezat bucățile de carne fierte, scoase din supă și ficatul crud al găinii. Am mai presărat puțin piper

și am dat cratița la cuptor până s-a rumenit frumos carnea.

Am scos și celelalte legume din supă (pe care le-am aruncat) și am pus găluștelele de griș (rețeta aici)

Am servit pilaful cu o salată de varză murată, de vară, dar merge și cu alte murături sau salate, în funcție de anotimp.

Deși pentru o tânără gospodină pare greu de făcut, este de fapt o mâncare care aproape ”se face singură”, doar rețeta pare lungă!