Rețeta
este tot din vremea copilăriei mele, din vacanțele petrecute la bunici.
Prima
dată când îmi aduc aminte că am mâncat ÎNVÂRTITA
CU BARABULI, a fost cea făcută de
țața Aglaia lui Leon, vecina bunicilor mei și bunica prietenei mele de joacă,
Viorica lui Leon.
Moș
Leon, tatăl Vioricăi, era cam de varsta bunicilor mei (în jur de 50 de ani) și avea o droaie de copii, cel mai mare de vârsta
mamei, iar cel mai mic, Viorica, de vârsta mea. Era un bărbat înalt, uscățiv,
cu ochii verzi, pătrunzători și o pălărie ponosită pe care eu nu am văzut să
și-o scoată vreodată de pe cap. Mai târziu, când am citit prima oară Moromeții
lui Preda, Ilie Moromete era în imaginația mea întruchipat de moș Leon. Țața
Aglaia, mama lui moș Leon era o femeie uscățivă și ageră chiar la cei în jur de 80 de ani cât
avea pe atunci. Cand ceilalți membri ai familiei erau la câmp ea era cea care
pregătea mancarea pentru toți. Știu că era post (poate cel al Sfintei Marii),
pe care în acele vremuri țăranii îl țineau cu sfințenie, așa că Țața Aglaia a
făcut învârtita, în timp ce eu și cu Viorica ne învârteam pe lângă ea, dornice
s-o ajutăm. Mai târziu, o făcea din când în când și mama dar parcă nu mi se mai
părea așa de bună ca cea a Țaței Aglaia...
ÎNVÂRTITA CU BARABULI,
este
de fapt o plăcintă sărată umplută cu cartofi și ceapă prăjită.
Ingrediente:
Pentru aluat:
1
kg de făină
O
linguriță cu sare
50
g drojdie
Pentru umplurtură:
1
kg de ”barabuli”, adică cartofi
2-3
cepe
2-3
linguri cu ulei + încă 2 linguri pentru uns tava si plăcinta (țața Aglaia
folosea ulei presat din semințe de dovleac, pentru că aveau presă de ulei, eu
am folosi ulei de floarea soarelui)
Sare
Piper
râșnit mare
Preparare:
Se
cerne făina (în covată, cine are, cine nu, într-un lighian sau bol). Se face o
gropiță și se pune sarea și drojdia sfărâmată. Se începe a se adăuga câte un
pic de apă caldă, amestecând cu lingura de lemn, din centru spre margini. Se ung
mainile cu ulei și se începe a se frămanta, mai adăugând apă caldă sau făină
până se obține un aluat tare. Se acoperă cu un ”ștergar” curat și se lasă la
loc cald să crească.
Cât
crește aluatul se pregătește umplutura: se curăță cartofii, se
taie ca pentru piure și se pun la fiert în apă cu sare.
Ceapa se taie peștișor
și se prăjește în ulei,
chiar se rumenește. Când cartofii au fiert, se scurg de
apă, se sfărâmă cu furculița, se toarnă deasupra ceapa prăjită cu tot cu uleiul
în care s-a prăjit,
se sărează și se pipărează din belșug, apoi se amestecă. Se
lasă să se răcorească.
Se
rup bucăți din aluatul crescut,se întind cu sucitorul foi rotunde,
se ung cu
umplutura de cartofi (fără zgârcenie),
se rulează sub formă de sul, care apoi
se răsucește ca în fotografie.
Se așează în tava unsă cu ulei. Învârtitele se ung
și ele cu ulei pe deasupra
și se pun în cuptor. Când sunt rumenite frumos, sunt
gata.
Țața Aglaia avea pregătit un ceaunaș cu ulei încins în care scufunda pentru
câteva secunde învârtitele fierbinți, pe care apoi le scotea pe un fund de lemn
și le lăsa să se răcorească.
Eu
nu le-am scufundat în ulei ci le-am uns
cu o pensulă înmuiată în ulei încins. Au fost aproape la fel de bune ca cele de
care îmi amineam.
Delicios!!! :-*
RăspundețiȘtergereMa incanta povestioarele tale si cum mintea mea e prea zburdalnica ptr varsta mea :)) , si vede parca ce povestesti tu .... chiar ai avut o copilarie COOOL .
RăspundețiȘtergereWk linistit si cu intamplari frumoase !
Da, am avut copilarie cu multe amintiri frumoase, multe cu subiect culinar. Pacat ca o data cu colectivizarea satului bunicilor, acestia s-au mutat definitiv la casa din oras...
Ștergere....................mda , comunismul a adus si multe rele , nu doar locuri de munca si locuinte gratuite ....................noi am vrut-o .
RăspundețiȘtergere