SUPA DE CARTOFI CU BABY CREVEȚI

Ingrediente:

300 g baby creveți prefierți și congelați

2-3 linguri cu ulei

3 cartofi potriviți ca mărime

2 căței de usturoi

O ceapă

Un morcov

½ ardei gras verde

½ ardei gras roșu

Câteva fire de cimbru proaspăt

1-2 linguri de sos Worcestershire

Sare, piper și  eventual fulgi de cili după gust

Câteva fire de ceapa ciorii și o floare pentru decor

Preparare:

Cartofii curățați de coajă se taie cubulețe, ceapa rondele, morcovul și ardeii fâșii.

Cartofii se pun la fiert în apă cu sare. 

Cei doi căței de usturoi, necurățați de coajă, se pun în uleiul încins doar câteva momente pentru a-și lăsa aroma. 

Se adaugă rondelele de ceapă și se călesc fără rumenire, 

apoi fâșiile de morcov 

iar când s-au muiat puțin și acestea se adaugă fâșiile de ardei grași 

și sosul Worcestershire (sau sos de soia) și se călesc împreună 2-3 minute. 

Se toarnă peste cartofii care trebuie să fie aproape fierți și se adaugă și o crenguță de cimbru. 

Se lasă să fiarbă la foc mic câteva minute. Între timp se încinge o lingură cu ulei și se dezgheață creveții prin șoc termic. 

Cînd creveții s-au dezghețat și și-au schimbat culoarea, se răstoarnă cu tot cu lichidul pe care l-au lăsat peste supa de cartofi. 

Se potrivește de sare și piper și se servește fierbinte cu codițe de ceapa ciorii și o rămurică de cimbru deasupra.

P.S. Dacă vreți o culoare mai galbenă decât cea dată de morcov, adăugați în cartofii care fierb câteva petale de șofran.

DULCEAȚA DE COACĂZE NEGRE

Ingrediente:

500 g coacăze negre

800 g zahăr

250+100 ml apă

Preparare:

Coacăzele se spală sub jet de apă 

și se lasă să se scurgă bine după care se culeg bobițele de pe ciorchini.

Zahărul se pune pe foc cu 250 ml de apă. Se fierb până se obține un sirop legat, având grijă să îndepărtăm spuma.

 Se adaugă 100 ml apă rece și se continuă fierberea până se leagă din nou siropul.  

Se stinge focul, se adaugă boabele de coacăze, se acoperă cratița cu un prosop curat și se lasă o oră pentru ca bobițele să lase tot sucul și să se umple cu sirop. După o oră se pune din nou dulceața la fiert și se lasă până se leagă din nou siropul. Nu se amestecă în cratiță ci doar se scutură cratița din când în când. 

Se ia cratița de pe foc și se acoperă cu un prosop curat ușor umezit. Se lasă de pe o zi pe alta. 

Rece se pune în borcane sterilizate

și se înfiletează.

DULCEAȚA DE RUBARBĂ CU CĂPȘUNI

După dulceața de rubarbă  am încercat-o și pe aceasta de rubarbă cu căpșuni. 

E dulce-acrișoară (rubarba calmează puțin dulceața căpșunilor) cu o aromă și o culoare divine. 

Este printre cele mai fine și mai aromate dulcețuri.

Ingrediente:

1 kg rubarbă

1 kg căpșuni

1 kg zahăr

500 ml apă

Preparare:

Tijele de rubarbă 

se spală, se curăță de coji și se taie bastonașe 

la fel ca pentru dulceața de rubarbă. 

Căpșunile 

se spală, li se înlătură codițele și dacă sunt mici (ca ale mele) se taie în două, 

dacă sunt mai mari se taie felii.

Zahărul împreună cu apa se pun pe foc și se fierb până se obține un sirop legat (picătura stă ”bob”). 

Se adaugă căpșunile și rubarba 

și se fierbe dulceața până se leagă iarăși siropul. 

Cât fierb fructele nu se amestecă cu lingura cel mult se ia spuma de deasupra și se scutură cratița din când în când. Fierbinte se pune în borcane care se așează 5 minute pe capac

 apoi se răcesc între pături.

DULCEAȚA DE RUBARBĂ

Zilele trecute am găsit din nou rubarbă la Kaufland. Și pentru că mai multe persoane din magazin m-au întrebat ce este și la ce folosește o să scriu câteva rânduri despre această plantă. Iată ce spune internetul:

”Rubarba sau reventul (Rheum rhabarbarum sau Rheum officinale) este o leguma folosita in preparatele culinare si in medicina, fiind originara din Asia sau America de Nord. Creste in cantitati mari in Siberia si China, iar la noi este cultivata mai ales in zona Brasovului. Ea a fost adusa in Europa, mai precis, in Germania, in 1570, si a cunoscut apogeul in folosirea ei culinara in secolul al XVIII-lea.
(Un articol de Maria Vekas)”

Se spune că această plantă era atât de apreciată de-a lungul timpului, încât în 1542, prețul rubarbei era de 10 ori mai mare decât cel al scorțișoarei în Franța, iar în 1657 această plantă era de două ori mai scumpă decât opiumul în Anglia.

Despre plantă mai multe amănunte se găsesc aici. 

De la rubarbă se consumă doar tijele frunzelor, acestea din urmă fiind otrăvitoare. Din tijele de rubarbă se prepară dulcețuri, gemuri, compoturi, tarte, plăcinte și alte prăjituri și având gust foarte acru se folosesc la acrirea unor mâncăruri sau se prepară sosuri pentru fripturi. 

În anii trecuți am preparat și eu

  COMPOT DIETETIC DE RUBARBA SI CĂPŞUNI 

TARTA CU RUBARBA SI BEZEA À LA CHRISTINE FERBER 

MOUSSE DE RUBARBĂ CU JELEU DE ZMEURA 

 BENZI DE RUBARBĂ CONFIATE 

Deci iată rețeta de dulceață de rubarbă:

Ingrediente:

500 g zahăr

500 g tije de rubarbă

3 felii de limetă

15 franjuri de coajă de portocale

500 ml apă

Preparare:

Tijele de rubarbă

se spală,

se curăță de coji 

și se taie 

în bucățele de 2-2,5 cm.

Zahărul (eu am pus cubic 

pentru că una din rețete recomanda zahărul cubic deoarece acesta nu ar face spumă la fiert, lucru neadevărat, așa cum se vede din fotografii, 

deci vă recomand să folosiți zahăr tos, de două ori mai ieftin) se pune la fiert împreună cu apa până se obține un sirop legat ca la orice dulceață (picătura stă ”bob”). Se adaugă feliile de limetă și franjurii de portocală 

și se fierb 8 minute 

după care se adaugă tijele de rubarbă

 și se fierb la foc mic 10 minute 

fără a amesteca în cratiță, doar se scutură cratița pentru ca bucățile de rubarbă să nu se sfărâme prea tare. 

Se toarnă fierbinte în borcane și se răcesc în pături.

Este o dulceață cu un gust și o consistență deosebite.

GEM / DULCEAȚĂ DIN MUGURI DE BRAD

O vecină (cam de vârsta mea) a nurorii mele de la Sucevița mi-a spus că bunica ei făcea înafară de siropul din muguri de brad și o ”dulceață din muguri de brad” dar, din păcate ea nu știa rețeta. Am mai întrebat pe la cunoștințele din Sucevița, am căutat pe internet și înafară de rețeta de ”dulceață de muguri de brad”, publicată de ”bucătăresele vesele” nu am mai găsit decât pe un sait rusesc o rețetă care se numea ”gem de muguri (lăstari) de molid” dar care de fapt este tot sirop și o ”peltea din muguri de brad”, care tot un sirop mi s-a părut că este.

Așa că, am plecat de la rețeta bucătăreselor și anume:

Ingrediente:

400 g muguri de brad (am pus amestec de brad cu molid)

700 g zahăr

3 lămâi

gel fix 1:1 (4-5 pachete)

apă

Preparare:

Mugurii de brad se curăță și se spală în mai multe ape (ca la sirop). 

Mugurii spălați  se pun în oală și se adaugă apa rece cât să-i acopere (îi ținem presați cu mâna și turnăm apa) 

și lămâile tăiate felii subțiri. Se acoperă oala cu un capac și se lasă să fiarbă 10 minute. Se oprește focul și se lasă o noapte să se răcească.

A doua zi compoziția răcită se dă prin blender. 

Pasta rezultată se pune în alt vas, 

se adaugă zahărul 

se lasă să fiarbă circa 10 minute, se adaugă Gel fix-ul  cu care se mai fierbe 1 minut 

după care se pune dulceața în borcane.

 Se închid borcanele cu capace, se întorc cu gura în jos și se pun între pături până când borcanele sunt complet reci. Se scot și se așează în cămară.

Respectând întocmai această rețetă mie mi-a ieșit mai mult un gem 

cu gust pronunțat de lamâie și o ușoară aroma de brad, așa că am modificat rețeta după cum urmează, modul de preparare fiind același:

200 g muguri de brad

200 g muguri de molid

700 g zahăr

Apă cât să depășească mugurii cu 2 cm

O lamâie cu coaja curățată pe jumătate

1 plic de gel fix 1:1

Dulceața/gemul 

mi s-a părut mai bună după această rețetă, 

lămâia nu se simte prea pregnant, iar aroma de brad este deosebită. Consistența aduce mai mult a dulceață.