PIUREUL LINEI

Piure... toată lumea știe să facă piure, nu?! 
Da, știe, dar nu ca al Linei.
Lina era colega mea de facultate, în anii 70, pe când studiam la Politehnică și locuiam împreună în campusul care pe atunci se numea ”Complex studențesc”. Fiind bursiere, aveam cartelă pentru masă, dar dimineața puțini ne trezeam mai devreme să mergem la cantină. Așa că de cele mai multe ori, micul dejun consta într-un covrig (costa 80 de ani, deci ni-l permiteam fiecare) cumpărat în fugă, în drum spre tramvai. Cine mergea în schimb la cantină, în special aproape de ora închiderii, putea mânca ”la liber”, adică fără cartelă și să ia acasă (adică în camera de cămin) tot și cât  dorea din meniu: pâine, unt și uneori salam. Ceaiul sau laptele și gemul nu aveau aceeași căutare. Așa se face, că nu ne lipsea untul niciodată.

Și dacă nu ne lipsea untul, nu ne lipsea nici piureul, preparat din cartofii cumpărați de la aprozarul din complex. ”Specialista” era Lina, care era recunoscută pentru că făcea cel mai bun piure. Rețeta ei o fac și astăzi și fără să mă laud, cine a mancat piure la mine a recunoscut că este cel mai bun piure pe care l-a mancat.

Iată rețeta Linei și micile secrete pentru un piure delicios: 

Ingrediente:

½ kg cartofi galbeni, sfărâmicioși

100 g unt

O lingură cu smântână

Sare și piper după gust. 

Preparare:

Cartofii se curăță de coajă și nu se taie, ci se ”rup” în bucăți potrivite.  

Pentru a se ”rupe”, se introduce lama cuțitului în cartof cam 1 cm și se trage, pentru a se rupe bucăți din cartof, operația repetându-se pentru întreg cartoful. Cartofii rupți se pun la foc cu apă doar să-i acopere și cu puțină sare.

Se fierb până scade apa. Se face proba: se introduce lama cuțitului în cartofi. Dacă cartofii cad, sunt gata fierți. Se ia cratița de pe foc și dacă a mai rămas puțină apă, se scurge.

Se adaugă untul și smântâna

și cu ajutorul istrumentului special sau cu furculița, se zdrobesc cartofii și se amestecă cu untul.

Nu se face piureul cu robotul pentru că amidonul conținut de cartofi îi transformă într-o masă lipicioasă. Este indicat ca să rămână chiar mici bucățele de cartofi nezdrobite.

L-am servit cu pui la grătar, roșii cherry trase la tigaie

și  cu  salata de castraveți cu mentă.