CUBURI DIN LAPTE CU GRIȘ

Când eram copil deseori seara, mama ne pregătea lapte cu griș stropit din belșug cu  sirop de zahăr ars, lapte cu tăieței (de obicei tăieței de casă) presărat cu scorțișoară, lapte cu orez și toping de dulceață (de trandafiri, de căpșuni sau fragi, de caise sau prune verzi sau de care avea în casă).

Uneori făcea mai mult lapte cu griș și ce rămânea, îl punea cât era încă cald într-o tavă, îl netezea și îl lăsa până a doua zi când pregătea aceste cuburi de griș absolut delicioase. De mult timp voiam să le fac și să le postez  pe blog pentru că este un desert simplu și excelent pentru copii, dar am tot amânat, până zilele trecute când am văzut la Nico pe blog   un desert foarte asemănător  (lapte cu griș pane) care se prepară în Italia.

Iată deci varianta pe care o făcea mama (și pe care o făceam și eu când erau copii mici): 

Ingrediente:

½ litru lapte

½ baton de vanilie

Zahăr după gust (3-4 linguri)

4-5 linguri cu griș

3-4 linguri cu pesmet

O linguriță cu scorțișoară

O lingură cu ulei și o lingură cu unt, pentru prăjit

Dulceață pentru servit 

Preparare:

Laptele se fierbe cu zahărul și cu batonul de vanilie.

 

Când dă în clocot, se scoate batonul de vanilie și se pune grișul ”în ploaie”, amestecând mereu cu un tel, până se leagă bine.

 

Se nivelează și se lasă să se răcească bine. Când laptele cu griș este rece, se taie cuburi.  Dacă grișul cu lapte nu este complet rece, nu se va tăia frumos, așa cum am pățit eu, care m-am grăbit și l-am tăiat cald.

 

Cuburile se tăvălesc prin pesmetul amestecat cu scorțișoată

 

și se prăjesc pe toate părțile în uleiul amestecat cu unt.

 

Se scot pe un prosop de bucătărie să se absoarbă surplusul de grăsime.

 

Se servesc cu dulceață. Eu, cu dulceață din afine de pădure.