URZICI BĂTUTE A LA PĂSTOREL

Rețeta este preluată din cartea ”GASTRONOMICE” de Al. O. Teodoreanu (PĂSTOREL), ediția  1973, capitolul ”URZICA”, pag. 136

....................................................................................................................

-      Omul mănâncă urzica, în loc de spanac.

-      De ce, în loc de? Zi, pur și simplu: o mănâncă! Eu, unul, zice, o prefer spanacului. În ce mă privește, urmă Costache, dacă e vorba de rolul acestei plante, foarte bogată în azot, în alimentația umană, nu șovăiesc s-o așez printre legumele cele mai sapide. Dar fiindcă veni vorba, știi să le prepari?

-      Oi ști, dacă mi-i spune.

...........................................................................................................

Intrați în casă, prietenul meu Costache îmi dictă:

Pentru patru persoane, cată să ai circa un kilogram de urzici. Urzicile trebuie să fie tinere și proaspăt culese. Le rupi cozile și le tot speli, în zece-douăsprezece ape, până ți se urăște spălând și până când constați că nu mai au pe ele nici urmă de pământ, nisip, praf etc.

Pui pe mașina de gătit două oale: una cu apă chioară, cealaltă cu apă în care ai pus sare, o ceapă, câțiva căței de usturoi, patru-cinci fire de usturoi verde. 

Când dă în clocot apa chioară, arunci în ea urzicile spălate și stoarse. Le lași câteva minute (până dă apa în clocot), 

așezi urzicile în strecurătoare și le muți în oala N.2. Zama de la prima fiertură o torni într-o sticlă și-o pui la răcoare, dacă vrei să bei, ca mine, în fiecare dimineață, câte un pahar pe stomacul gol, pentru a ta purificare. Ca să păstreze culoarea verde, oala în care fierbe buruiana trebuie s-o lași descoperită în tot timpul fierberii.

În oala N.2 n-o lași decât 15 minute. După ce au fiert astfel, scurgi din nou urzicile prin sită sau strecurătoare și le pui într-o cratiță în care, pe lângă un corp gras (unt sau untdelemn), ai mai pus o lingură de feculă sau făină de grâu.

 Așezi apoi cratița pe un foc blajin și începi să freci urzicile cu lingura de lemn, turnând mereu peste ele câte un pic din zeama în care au fiert, până vezi că se umflă.

Unii bucătari le freacă, și nu greșesc, în loc de unt sau untdelemn, cu smântână. Dar asta-i o chestie de gust. Alții le toacă, întocmai ca spanacul, înainte de a le freca. Dar asta-i tot chestie de gust și nu are importanță. Important e, după a mea părere, ca atunci când le așezi pe masă 

să ai alături și hrean ras pe o farfurie.

Poți să le mănânci cu ochiuri, cu mămăligă și chiar cu pilaf. În cazul acesta, după ce ai rumenit orezul în unt, îl fierbi în apa în care au fiert urzicile.