PUI PENTRU ORICE VREME

DE-ALE GURII DIN BATRANI de Octavian Stoica, cap. OAMENI AȘEZAȚI ȘI CUMINȚI, pag. 16 

„Si daca zic, sa zic si cum anume se face puiul acesta ales burlac, ori mai bine puica vaduva, ca alea-s mai soldoase, ca-n cantarea aceasta cu

Nici o boala nu-i mai grea, neic-al meu,
Ca dorul si dragostea...: 

se ademeneste puica porumbaca c-o mana de graunte de porumb si, dupa ce i se suceste gatul ca unei haine ce se afla, se curata de maruntaie si i se despart copanele

si pieptul in doua pe lung, care se si prajesc (am pus doar copanele), obidite prin faina alba,

in grasime incinsa - daca se poate tot de pasare (eu nu am avut),

caci aceea are o fara de seaman dulceata pe care o daruie. In cratita, peste bucatile de carne rumena se arunca apoi cateva cepe mari,

din cele de apa, ca harbuzoaicele, lunguiete si tepene, tocate cu lacrimi,

 iar cand ceapa rugineste de dogoare, se pune boia de ardei rosu, dulce, dar si un varf de cutit, iute, cat sa spurce,

se mai toarna de-o litra de vin alb din cel pietros;

patlagele tot sangerii, bine coapte si dezbracate de pielita,

intregi, i se mai cuvin acestei mancari

care se fierbe de acum pana ce, apasata, carnea se desprinde usor de pe os,

cand se boteaza cu smantana si se infatiseaza fierbinte lingavului dupa asemenea scorneala.

Asta ar fi un pui pentru orice vreme”.