Nimeni nu-şi va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete.
•Gabriel Garcia Marquez - ultima scrisoare din “veacul de singurătate”.

marți, 22 aprilie 2014

COZONAC ”SĂTEANCA” FĂRĂ FRĂMÂNTARE

Pentru că în ultimul timp am avut probleme cu artroza de umăr, motiv pentru care abia puteam să-mi mișc mâna dreaptă, m-am trezit în vinerea mare, când am terminat tratamentul de recuperare, că nu pregătisem nimic pentru sărbătoarea de Paști. Chiar dacă anul acesta am petrecut-o singură, acasă, din cauza tratamentului, am spus că totuși ar trebui să-mi fac și eu un mic cozonăcel. Dar cum, că deși tratamentu îl terminasem, durerile nu încetaseră și de frământat nici nu putea fi vorba. Atunci, mi-am amintit că văzusem  pe  undeva, printr-o revistă sau carte de bucate  o rețetă de cozonac fără frământare. Am început să răsfoiesc revistele și cărțile de bucate din dotare, chiar și caietele vechi de rețete, dar ce căutam eu nu era de găsit. Când tocmai eram pe cale să renunț (și-așa am diabet, mi-am spus, iar cozonacul... nu este de loc indicat) cade din cartea veche de bucate a mamei (cred) o foaie îngălbenită. O desfac și citesc scrisul mamei: COZONAC ”SĂTEANCA”. Citesc repede toată rețeta și   constat că asta era ce căutam, numai că deși eu căutam o rețetă de cozonac ”fără frământare” în rețeta găsită cozonacul se numea ”SĂTEANCA” . M-a contrariat numele, așa că o sun pe mama s-o întreb ce știe. Pe moment nu și-a amintit, dar după câteva minute mă sună ea și-mi spune că cel mai probabil rețetea era copiată dintr-o revistă care se numea  ”SĂTEANCA” și care a apărut în anii 70-80.
Deci, voi păstra numele ”SĂTEANCA” dat de mama dar voi adăuga în titlu și că este fără frământare. Rețeta era pentru 2 kg de făină, 4 cozonaci, dar eu am făcut doar unul (cantitățile din paranteză)
Ingrediente:
2kg (1/2 kg) făină
10 (3) gălbenușuri de ou
200g (50 g) unt
300 g (75g) zahăr
½ pachet (50 g) drojdie verde sau uscată (am pus un pachețel)
10 (2-3) linguri cu ulei
Lapte cât se cere, cam 500-600 ml (am pus cam 200 ml)
Un praf de sare
Coajă rasă de lămâie și/sau portocală, esență de vanilie, apă de flori (am uitat să pun)
Pentru umplutură:
10 albușuri
300 g zahăr (am pus 3 linguri)
500 g nuci măcinate (am pus cam 200g)
4-5 linguri cu cacao (am pus o lingură cu vârf)
Esență de rom sau migdale
am mai pus stafide și rahat
În plus un ou bătut pentru uns și 2 linguri cu zahăr tos
Preparare:
Toate ingredientele se scot din frigider cu o seară înainte și se lasă la temperatura camerei.
Untul se topește și se lasă să ajungă la temperatura camerei. Laptele se încălzește ”ca apa de vară” (36-37 0C).
Gălbenușurile de ou se freacă cu un praf de sare.
Dacă folosim drojdie proaspătă, se amestecă cu o lingură de zahăr și 3-4 linguri de lapte cald și se lasă la un loc cald să crească. Dacă folosim drojdie uscată, aceasta se pune în făină și se amestecă.

Făina se cerne de două ori, într-un lighean sau covată pentru cozonaci (eu într-un bol). Se adaugă drojdia (cea uscată se amestecă cu făina, cea verde, crescută, se toarnă peste făină), zahărul, untul topit, uleiul, aromele  și se amestecă cu lingura de lemn. 

În continuare, se toarnă câte puțin lapte cald, amestecând cu lingura de lemn până se încorporează toată făina obținând un aluat elastic, nu foarte îndesat.

Se acoperă ligheanul (covata) cu un prosop curat de in și se lasă la loc cald pentru a crește (cam o oră). Dpă o oră, aluatul crescut se împarte în 8 bile (eu două), cu mâinile unse cu ulei. Din fiecare bilă se întinde câte o foaie care unge cu următoarea umplutură:
Albușurile se bat spumă tare cu un praf de sare. Se adaugă pe rând, câte o lingură de zahăr până se obține o bezea lucioasă. Se adaugă nuca dată prin mașină esența și cacaoa și se amestecă bine. În plus, eu am pus peste umplutură stafide și rahat.
Foile unse cu umplutură se rulează sub formă de suluri care se împletesc câte două. Se pun în tăvile de cozonaci unse cu ulei și se lasă la cald să mai crească o oră. 

După o oră, se ung cu ou bătut, se presară cu zahăr tos și se pun în cuptorul preîncălzit. Pentru 15-20 de minute se dă focul tare, timp în care nu se deschide ușa cuptorului, după care se coboară la moderat  și se mai coc 10-15 minute, după care tăvile se întorc. După circa o oră, cozonacii ar trebui să fie gata, rumeniți frumos. Se încearcă cu un pai și dacă iese curat, sunt gata, dacă nu, se mai lasă în cuptor .
Se scot din tăvi și se lasă să se răcească pe un grătar.


A stat rețeta nefolosită ani de zile și mare păcat.
Cozonacii sunt moi, pufoși, aromați,  se mențin proaspeți mai multe zile și ce-i mai important, nu necesită frământare.

V-o recomand!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu