Nimeni nu-şi va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete.
•Gabriel Garcia Marquez - ultima scrisoare din “veacul de singurătate”.

joi, 21 noiembrie 2013

TURTE DE POST COAPTE PE PLITĂ

În copilaria mea (sfârşitul anilor 50, din secolul trecut), când pâinea se dădea pe cartelă, deşi noi locuiam la oraş, o data pe săptamână, de obicei sâmbăta, mama făcea pâine în casă, pe care o cocea la un cuptor din cărămidă aflat într-o bucătărie „de vară”. De multe ori, deoarece cuptorul era destul de mare, venea şi vecina cu tăvile ei de pâine  să le coacă în cuptorul nostru deoarece „cocea mai bine”.  Noi, copii, ne învârteam în jurul mamei, nerăbdători să gustăm din pâinea caldă, al cărei miros umplea curtea noastră şi a vecinilor, mai ales că tot procesul, până  când pâinea era scoasă din cuptor, dura câteva ore bune. Aşa că, pentru a ne ostoi pofta, mama făcea întâi câteva turte pe care le cocea pe plită. Dacă era post, ca acum, mama folosea o reţetă foarte simplă:

Ingrediente:
500 g făină
Drojdie proaspătă „cât o nucă”  sau un pacheţel cu drojdie uscată
Un vârf de cuţit de sare
O lingură cu ulei
200-300 ml apă călduţă
Preparare:
Dacă se foloseste drojdia proaspătă se pune la crescut cu un pic de apă călduţă şi o linguriţă cu zahăr. Dacă se foloseşte drojdie uscată se pune peste făina proaspăt cernută împreună cu sarea, se pune câte puţină apă călduţă, se amestecă, la început cu o lingură de lemn apoi cu mâinile unse cu ulei şi se frământă până face băşici.

 Se  acoperă  cu un prosop şi se lasă la loc cald minim 2 ore, până aluatul şi-a dublat volumul.

 Când aluatul este suficient de crescut se face un sul care se împarte în 6 părţi egale. Din fiecare bucată de aluat se întinde cu sucitorul câte o foaie rotundă, groasă de circa 1 cm 

care se pune la copt pe plită (eu nu am avut plită, aşa că le-am copt pe grătarul de fontă pus pe ochiul aragazului).

 Se întoarce şi se coace pe cealaltă parte. 

Se păstrează învelite într-un prosop.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu