În copilaria mea (sfârşitul anilor 50, din
secolul trecut), când pâinea se dădea pe cartelă, deşi noi locuiam la oraş, o
data pe săptamână, de obicei sâmbăta, mama făcea pâine în casă, pe care o cocea
la un cuptor din cărămidă aflat într-o bucătărie „de vară”. De multe ori, deoarece
cuptorul era destul de mare, venea şi vecina cu tăvile ei de pâine să le coacă în cuptorul nostru deoarece „cocea
mai bine”. Noi, copii, ne învârteam în
jurul mamei, nerăbdători să gustăm din pâinea caldă, al cărei miros umplea
curtea noastră şi a vecinilor, mai ales că tot procesul, până când pâinea era scoasă din cuptor, dura câteva
ore bune. Aşa că, pentru a ne ostoi pofta, mama făcea întâi câteva turte pe
care le cocea pe plită. Dacă era post, ca acum, mama folosea o reţetă foarte
simplă:
Ingrediente:
500
g făină
Drojdie
proaspătă „cât o nucă” sau un pacheţel cu
drojdie uscată
Un
vârf de cuţit de sare
O
lingură cu ulei
200-300
ml apă călduţă
Preparare:
Dacă
se foloseste drojdia proaspătă se pune la crescut cu un pic de apă călduţă şi o
linguriţă cu zahăr. Dacă se foloseşte drojdie uscată se pune peste făina
proaspăt cernută împreună cu sarea, se pune câte puţină apă călduţă, se
amestecă, la început cu o lingură de lemn apoi cu mâinile unse cu ulei şi se
frământă până face băşici.
Se acoperă cu un prosop şi se lasă la loc cald minim 2
ore, până aluatul şi-a dublat volumul.
Când aluatul este suficient de crescut
se face un sul care se împarte în 6 părţi egale. Din fiecare bucată de aluat se
întinde cu sucitorul câte o foaie rotundă, groasă de circa 1 cm
care se pune la
copt pe plită (eu nu am avut plită, aşa că le-am copt pe grătarul de fontă pus
pe ochiul aragazului).
Se întoarce şi se coace pe cealaltă parte.
Se păstrează
învelite într-un prosop.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu