Regretatul scriitor Octavian Stoica, în cartea sa ”De-ale gurii
din bătrâni”,
reînvie farmecul
cârciumilor bucureștene de altădată, cu boemii vremii cu tot: G.D. Pallade, I.L. Caragiale, D. Onciul, Al.
Ciurea, Păstorel...
Printre acestea
și Trocadero, cu a sa rețetă a casei de dovlecei gratinați.
Iată cum descrie
autorul rețeta, pe care eu m-am străduit să o respect cât mai fidel:
Pe vremuri, dacă
poposeai la Trocadero, „cârciumă de prim-rang, renumită în arta culinară”,
chiar și la ora 3:00 dimineața, găseai dovlecei gatiți după rețeta casei. V-o
facem cunoscută și domniilor voastre:
„Se curățau cu
milă dovleceii de coajă și se fierbeau în apă clocotită cu sare;
și mult nu le
trebuia. Se scurgeau și se lăsau să se răcească
și se tăiau în două,
scobindu-le miezul
și umplându-se cu brânză de vaci din cea dulce și fară zer,
mai multă, și cu brânză de oaie, atât cât să ție dreaptă cumpăna, care se
frecau cu o nafură de unt, cu mărar tocat și cu gălbenușuri tari de ou fiert
până se amestecă otova, adaugând albușuri bătute, ca să lege umplutura, să nu-și
iasă din margine, că de sare nu mai avea lipsă.
Se așezau, strânși unul lângă
altul, ca muierile la primejdie, într-o cratiță unsă și,
stropiți cu smântână,
se băgau la cuptor, de unde scoși,
erau aduși la masă, smântâniți din nou
și
mâncați fierbinți, cu mare zor și însoțiți de vinul de Drăgășani”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu