Nimeni nu-şi va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete.
•Gabriel Garcia Marquez - ultima scrisoare din “veacul de singurătate”.

marți, 4 septembrie 2012

URS

Ursul era un fel de mâncare frecvent în copilăria mea. În luna august se punea cașul de oi la putină, cu sare, pentru iarnă. Când începea să se facă focul în sobă, se ”umbla” și la putina cu brânză.  Se  scoteau feliile tari și se aduceau la masă.  În special la cină se făceau și urșii, asta dacă nu era post. Dacă era post se puneau doar doi urși, unul pentru fratele meu și unul pentru mine iar pentru adulți se punea ”o rulă” de cartofi la copt și în loc de brânză se aducea la masă un castron cu  murături. 

Ingrediente:
Mămăligă
Brânză de oi sărată
Unt
 
Preparare:
Se face mămăliga mai tare și bine mestecată, ca în Moldova, nu pripită. Se lasă să se răcorească. Se rup bucăți suficient de mari, se  fac ca niște turte ceva mai mari decât palma. La mijloc se pune un ”boț” mărișor de brânză,
 
se învelește brânza în mămpligă și i se dă forma de minge.

Brânza nu trebuie să fie sfărâmată ca cea de burduf ci trebuie să fie tare.
Mingea de mămăligă cu brânză se pune într-o tavă, deasupra se pune o feliuță de unt
 
și se pune tava în cuptor până se rumenește ușor. 
 
Se servește fierbinte.
 
Dacă brânza este ”curată” de oi, fără alte amestecuri, de alte sortimente de lapte, când rupem ursul în două, brânza va fi moale, delicioasă.

 

 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu