JELEU DE MERISOARE

La postarea cu dulceața de merișoare spuneam că o parte din fructe (vreo 3-400 g) mi-au rămas pentru că m-am plictisit să le mai aleg. Nu m-am îndurat să le arunc și pentru că am observat că dulceața s-a gelifiat (fructele conțin multă pectină, printre altele, cel puțin așa am citit), m-am gândit să încerc să fac un jeleu.

Ingrediente:

300 g merișoare

300 g zahăr

300 ml apă

Câteva picături de zeamă de lămâie

Preparare:

Merișoarele se pun pe foc împreună cu apa

 și se fierb până fructele se înmoaie bine.

Se pun într-o  sită 

și se freacă cu o lingură pentru a obține cât mai multă pulpă de fructe. 

Cojile și eventualele  codițe și frunze se aruncă. Pasta de merișoare astfel obținută 

se pune la fiert împreună cu zahărul. Se fierbe până ce ultima picătură scursă din lingură rămâne ”bob”, adică nu se împrăștie. 

Se oprește focul iar cratița se acoperă cu un prosop ud și bine stors. După câteva minute se pune jeleul în borcane și se lasă să se răcească sub pături.
Din cele 300 de grame de fructe mi-au ieșit aceste 2 borcănele de câte 100 de grame și încă jumătate de borcănel. 

DULCEAȚA DE MERIȘOARE

Cât am fost la nora mea la Sucevița am făcut  dulceața de merișoare (afine roșii) cumpărate din piață de la Rădăuți. Dulceața a ieșit minunată, am vrut sa mai facem dar nu am mai găsit merișoare. Păcat ca nu am avut aparat de fotografiat...

Cand am ajuns acasă, la București, am văzut merișoare în piață. M-am bucurat și am cumpărat 1 kg (bine că numai atât) deși prețul era aproape dublu decât la Rădăuți. Am ajuns cu ele acasă, le-am pus în strecurătoare și le-am spălat, mi-am pus ochelarii să văd dacă au codițe (cele de la Rădăuți dacă aveau ici-colo câte o codiță) și ce să vezi: erau pline de codițe, frunzulițe, fructe necoapte sau trecute din copt. 

Ce să fac?... m-am apucat să le curăț bob cu bob. Muncă de sisif: după vreo 2 ore  alesesem ceva mai mult de jumătate. M-am enervat și am hotărât să fac dulceață din căte fructe aveam. Iată ce a ieșit:

Ingrediente:

1 kg de merișoare

1 kg de zahăr

O linguriță de zeamă de lămâie

½ litru de apă

*eu am redus cantitățile corespunzător

Preparare:

Din zahăr și apă 

se face un sirop, atât de legat cât să stea picătura.

Se adaugă fructele 

și se amestecă încontinuu  pentru că atunci când începe a fierbe face spumă și poate da în foc (eu așa am pățit: mă ocupam cu fotografiatul și nu am amestecat, așa că am dat-o în foc). 

Se fierbe 10-15 minute la foc potrivit, până spuma dispare, 

verificând din când în când dacă o picătură de sirop (ultima de pe lingură, care este cea mai rece) cade ”bobiță”, adică nu se împrăștie.

 Se adaugă zeama de lămâie, se amestecă și se oprește focul. Se acoperă cratița cu dulceață cu un prosop udat și stors bine.

 După câteva minute 

se pune dulceața în borcănele, se așează borcănelele pe capac, 

după 5 minute se întorc 

și se pun sub pături să se răcească lent. Când borcanele cu dulceață  s-au răcit se așează în cămară.

CHIFTELE DE PUI LA GRĂTAR

Ingrediente:

300 g carne de pui tocată

Un ou

O ceapă mică

Un morcov mic

2-3 căței de usturoi

Câteva fire de pătrunjel verde

Sare și piper după gust

Puțin ulei

Preparare:

Toate ingredientele, înafară de ulei, se pun în blender și se mixează bine. 

Din compoziția rezultată se modelează chiftele, mai mărișoare, 

care se ung cu puțin ulei și se pun pe grătarul încins 

câteva minute pe fiecare parte. 

Se servesc cu o garnitură la alegere ( de exemplu cartofi prăjiți) și cu salată. 

Este un mod ceva mai dietetic de a găti chiftelele

CIORBA DE HRIBI

Începutul acesta de toamnă ploioasă a făcut ca recolta de ciuperci de pădure (bureți) să fie foarte bogată în pădurile din jurul Suceviței (și nu numai, dar la Sucevița m-am aflat și eu). Spre deosebire de anul trecut, când hribii au fost destul de puțini, anul acesta sunt foarte mulți și de dimensiuni destul de impresionante, 

așa cum se văd în fotografiile (făcute cu telefonul, pentru că mi s-a stricat aparatul de fotografiat și abia acum mi-am procurat altul).

Și pentru că mi-am adus de la Sucevița câteva punguțe cu hribi congelați, din una am preparat această delicioasă ciorbă de hribi, care poate constitui varianta vegetariană a ciorbei de burtă sau a ciorbei rădăuțene.

Ingrediente:

½ kg hribi congelați sau proaspăt fierți

50 g unt

O ceapă

O căpățână de usturoi

1-2  gălbenușuri de ou

300 ml smântână

Oțet de vin (după gust)

Sare (după gust)

Câteva boabe de piper

Pătrunjel și mărar verde

Preparare:

Dacă se folosesc hribii proaspeți, aceștia se curăță, se taie bucăți potrivite  și se pun la fiert cu o ceapă, verdeață tocată și sare. Când sunt fierți, se scot din apa în care au fiert și se procedează ca și cu hribii congelați (apa în care au fiert nu se aruncă). În unt topit se pun la călit   ceapa tocată și câțiva căței de usturoi.

 După câteva minute, când ceapa și usturoiul s-au înmuiat, 

se adaugă hribii 

și se călesc și ei câteva minute. 

Se adaugă verdeață tocată 

se lasă câteva minute 

apoi se adaugă atâta apă în care au fiert (sau apă) cât să se obțină o ciorbă destul de groasă. 

Se adaugă  piperul boabe și se lasă să dea câteva clocote. 

Din restul de usturoi se face un mujdei.

 Peste o parte din mujdei se adaugă gălbenușurile de ou

 și smântâna 

și se amestecă bine. 

Ciorba se acrește cu oțet și se drege cu gălbenușul de ou frecat cu usturoi și smântână, care se adaugă în ciorbă după ce s-a luat oala de pe foc și după ce peste oul cu smântână se adaugă câte o lingură de ciorbă fierbinte, amestecând mereu până când cele două lichide (ciorba din oală și cea cu ou și smântână), au temperaturi apropiate. 

Abia atunci se toarnă oul cu smântâna în oala cu ciorbă și se amestecă (pentru a nu se coagula oul și pentru ca ciorba să nu capete aspect neplăcut, zgrunțuros).

 Se servește cu pătrunjel verde deasupra, mujdei (cine mai dorește) și ardei iute.

Vă asigur că și cei mai ”carnivori” vor lăsa ciorba de burtă sau pe cea rădăuțeană și vor mânca ciorba de hribi.

FRIPTURA CU SOS DE USTUROI A LA TANTI KATY

Tanti Katy, prietena socrilor mei timp de peste 60 de ani, fostă asistentă medicală într-un  sat prosper din Teleorman, o femeie mărunțică și iute care nu arată cei peste 80 de ani ai săi, mi-a furnizat această rețetă.

Ingrediente:

300 g fleică (sau altă carne, după preferință)

2-3 linguri cu ulei

2-3 căpățâni de usturoi

O ceapă mai micuță

2 roșii

Sare după gust

Pentru piure de cartofi:

2-3 cartofi

O lingură cu unt

2 linguri cu smântână

Sare după gust

Preparare:

Carnea se taie în bucăți potrivite, se dă un praf de sare și se pune într-o cratiță împreună cu uleiul. 

Se lasă doar cât carnea face o crustă la suprafață, 

după care se adaugă ceapa fin tocată

 și usturoiul, cu cât este mai mult, cu atât mai bine. 

Se amestecă  pentru ca ceapa și usturoiul să se înmoaie, în nici un caz nu trebuie să se rumenească, pentru că usturoiul devine amar. 

Se scoate carnea din cratiță iar ceapa și usturoiul se pasează. 

Se pune înapoi carnea și roșiile fără coajă și fără semințe, tocate mărunt. Se potrivește de sare și se lasă să fiarbă acoperit, la foc mic.

 Între timp se prepară piureul: se fierb în apă cu sare, cartofii curățați de coajă și tăiați bucățele. Când cartofii sunt fierți, se adaugă untul și smântâna și se pasează bine.

Friptura se servește cu piure și sosul format.