Pentru că în ultimul timp am avut probleme cu artroza de
umăr, motiv pentru care abia puteam să-mi mișc mâna dreaptă, m-am trezit în
vinerea mare, când am terminat tratamentul de recuperare, că nu pregătisem
nimic pentru sărbătoarea de Paști. Chiar dacă anul acesta am petrecut-o singură,
acasă, din cauza tratamentului, am spus că totuși ar trebui să-mi fac și eu un
mic cozonăcel. Dar cum, că deși tratamentu îl terminasem, durerile nu
încetaseră și de frământat nici nu putea fi vorba. Atunci, mi-am amintit că văzusem
pe undeva, printr-o revistă sau carte de bucate o rețetă de cozonac fără frământare. Am început
să răsfoiesc revistele și cărțile de bucate din dotare, chiar și caietele vechi
de rețete, dar ce căutam eu nu era de găsit. Când tocmai eram pe cale să renunț
(și-așa am diabet, mi-am spus, iar cozonacul... nu este de loc indicat) cade
din cartea veche de bucate a mamei (cred) o foaie îngălbenită. O desfac și
citesc scrisul mamei: COZONAC ”SĂTEANCA”.
Citesc repede toată rețeta și constat
că asta era ce căutam, numai că deși eu căutam o rețetă de cozonac ”fără frământare” în rețeta găsită
cozonacul se numea ”SĂTEANCA” . M-a
contrariat numele, așa că o sun pe mama s-o întreb ce știe. Pe moment nu și-a
amintit, dar după câteva minute mă sună ea și-mi spune că cel mai probabil
rețetea era copiată dintr-o revistă care se numea ”SĂTEANCA”
și care a apărut în anii 70-80.
Deci, voi păstra numele ”SĂTEANCA” dat de mama dar voi adăuga în titlu și că este fără
frământare. Rețeta era pentru 2 kg de făină, 4 cozonaci, dar eu am făcut doar
unul (cantitățile din paranteză)
Ingrediente:
2kg (1/2 kg) făină
10 (3) gălbenușuri de ou
200g (50 g) unt
300 g (75g) zahăr
½ pachet (50 g) drojdie verde sau uscată (am pus un
pachețel)
10 (2-3) linguri cu ulei
Lapte cât se cere, cam 500-600 ml (am pus cam 200 ml)
Un praf de sare
Coajă rasă de lămâie și/sau portocală, esență de vanilie,
apă de flori (am uitat să pun)
Pentru umplutură:
10 albușuri
300 g zahăr (am pus 3 linguri)
500 g nuci măcinate (am pus cam 200g)
4-5 linguri cu cacao (am pus o lingură cu vârf)
Esență de rom sau migdale
am mai pus stafide și rahat
În plus un ou bătut pentru uns și 2 linguri cu zahăr tos
Preparare:
Toate ingredientele se scot din frigider cu o seară
înainte și se lasă la temperatura camerei.
Untul se topește și se lasă să ajungă la temperatura
camerei. Laptele se încălzește ”ca apa de vară” (36-37 0C).
Gălbenușurile de ou se freacă cu un praf de sare.
Dacă folosim drojdie proaspătă, se amestecă cu o lingură
de zahăr și 3-4 linguri de lapte cald și se lasă la un loc cald să crească. Dacă
folosim drojdie uscată, aceasta se pune în făină și se amestecă.
Făina se cerne de două ori, într-un lighean sau covată pentru cozonaci (eu într-un bol). Se adaugă drojdia (cea uscată se amestecă cu
făina, cea verde, crescută, se toarnă peste făină), zahărul, untul topit,
uleiul, aromele și se amestecă cu
lingura de lemn.
În continuare, se toarnă câte puțin lapte cald, amestecând cu
lingura de lemn până se încorporează toată făina obținând un aluat elastic, nu
foarte îndesat.
Se acoperă ligheanul (covata) cu un prosop curat de in și
se lasă la loc cald pentru a crește (cam o oră). Dpă o oră, aluatul crescut se
împarte în 8 bile (eu două), cu mâinile unse cu ulei. Din fiecare bilă se
întinde câte o foaie care unge cu următoarea umplutură:
Albușurile se bat spumă tare cu un praf de sare. Se adaugă
pe rând, câte o lingură de zahăr până se obține o bezea lucioasă. Se adaugă
nuca dată prin mașină esența și cacaoa și se amestecă bine. În plus, eu am pus
peste umplutură stafide și rahat.
Foile unse cu umplutură se rulează sub formă de suluri care
se împletesc câte două. Se pun în tăvile de cozonaci unse cu ulei și se lasă la
cald să mai crească o oră.
După o oră, se ung cu ou bătut, se presară cu zahăr
tos și se pun în cuptorul preîncălzit. Pentru 15-20 de minute se dă focul tare,
timp în care nu se deschide ușa cuptorului, după care se coboară la moderat și se mai coc 10-15 minute, după care tăvile
se întorc. După circa o oră, cozonacii ar trebui să fie gata, rumeniți frumos. Se
încearcă cu un pai și dacă iese curat, sunt gata, dacă nu, se mai lasă în cuptor
.
Se scot din tăvi și se lasă să se răcească pe un grătar.
A stat rețeta nefolosită ani de zile și mare păcat.
Cozonacii sunt moi, pufoși, aromați, se mențin proaspeți mai multe zile și ce-i mai
important, nu necesită frământare.
V-o recomand!
