Aveam mulți colegi și prieteni de prin satele de pe malul
Dunării, așa că de cum vremea permitea, aproape în fiecare duminică (sâmbăta se
lucra), uneori începând chiar de sâmbăta dupăamiază, eram la câte unul dintre
acestia, nu atât acasă ci în special pe malul Dunării, la ”baltă” cum se spunea.
Și bineînțeles nu lipsea peștele din
meniu.Și dacă eram la preotul din Ciuperceni lin, caras, roșioară, crap și
uneori somn sau știucă pregătit în fel
și chip de ”coana preoteasă” (sora uneia dintre prietenele mele). La Cetate
predomina păstrăvul (era acolo o crescătorie) pregătit pe jar, învelit în
frunze mari de hrean, la Gruia, aproape de Turnu Severin crapii mari, de la 5
kg în sus, cel mai ades saramură de crap, cum spuneau localnicii, rețetă pe
care o redau mai jos.
Saramura nu e chiar saramura clasică pe care o știm noi,
ci mai degrabă un sos gros și consistent din legume coapte pe jar, cu usturoi
și verdeață. Mie personal nu-mi mai place crapul de Dunăre, mi se pare că
miroase a mâl și când mă gândesc cât de curată e acum Dunărea... îmi piere
cheful de pește (și așa nu mă omor după el dar dieta mea conține obligatoriu
pește, așa că nu am ce face). M-am dus la hala de pește din Obor și am luat un
trunchi (peștele curățat de solzi, fără intestine,
cap și coadă) de crap Novac care a fost foarte bun. Am făcut din o jumătate din
el saramura oltenească:
Ingrediente:
400 g crap Novac
2 ardei kapia copți
2-3 roșii (am pus și una verde) coapte
4-5 căței de
usturoi
Verdeață (pătrunjel și leuștean)
O linguriță de suc de lămâie sau oțet
O lingură de ulei pentru sos și 4-5 linguri pentru prăjit
peștele
Sare și piper după gust
2-3 linguri de mălai
Mămăligă caldă (poate fi și de cartofi)
Preparare:
Peștele porționat, se sărează și se pipărează. Se lasă
10-15 minute să se condimenteze. Între timp se prepară saramura (sosul):
se coc
ardeii și roșiile,
se curăță de coji, se îndepărtează cotoarele ardeilor și se
pun în blender împreună cu usturoiul,verdeața tocată, zeama de lămâie sau oțetul, uleiul, sare și piper după gust. Se blenduiește până se
obține o pastă consistentă (dacă nu aveți blender sau vreți să le preparați ca acum mai bine de 30 de ani: cu
tocătorul de vinete apoi le frecați cu lingura de lemn, ca la salata de vinete).
Se pune uleiul să se încingă. Bucățile de pește se dau
prin mălai și se prăjesc în uleiul încins având grijă să punem peștele întâi cu
pielea în jos.
Se servește cu mămăligă caldă sau cine preferă cu pâine
oltenească coaptă în țest.
Eu nu am vazut niciodata saramura cu pestele prajit in malai si nici de consistenta asta :) Nu in zona Calafatului
RăspundețiȘtergereAșa cum am scris, peștele se pregătea acum 30 și ceva de ani, în felul acesta, la Gruia, aproape de Turnu Severin, sau cel puțin acolo l-am mancat eu.
RăspundețiȘtergere