Pe
la sfârșitul anilor 70, când lucram și locuiam în Calafat, eram foarte buni
prieteni cu o familie (de fapt mi-a
botezat și băiatul cel mic) și cu care ne petreceam o mare parte din timpul
liber. Familia respectivă avea în intreținere o nepoată, Mariana care abia
terminase liceul, nu intrase la facultate și era angajată în aceeași fabrică cu
noi. Diferența de vârstă făcea ca Mariana să nu aibă aceleași preferinte de
a-și petrece timpul liber, ca și noi. Dacă noi preferam să ne adunăm la noi sau la ei și să jucăm remmy (asta în
perioadele când vremea urâtă și cei doi copii mici ai mei, nu ne permitea să
ieșim), Mariana prefera să meargă la plimbare în oraș cu prieteni de vârsta ei.
Mătușa sa o șantaja: ca să-i dea voie în oraș, Mariana trebuia să ne gătească. De
cele mai multe ori, ”gătitul” însemna fierberea sarmalelor sau prăjitul șnițelelor sau a chiftelelor luate
de la magazinul ”Gospodina”. Dar, din când în când, Mariana chiar gătea. Dintre
rețetele pe care mi-aduc aminte că le făcea era varza călită (care, recunosc,
mie nu mi-a ieșit niciodată așa de bună ca a ei) și ficățeii pe pat de sare,
rețetă pe care o prezint și eu mai jos.
Ingrediente:
Ficăței
de pui
Sare
mare
Piper
Cimbru
Pentru garnitură:
Cartofi
O
lingură cu unt
Câțiva
căței de usturoi
Puțin
mărar verde
Preparare:
Cartofii
se spală și se pun în cuptor, la temperatură mare,
să se coacă, având grijă
să-i întoarcem pentru a se coace uniform.
Ficățeii
de pui se spală bine în mai multe ape reci și se lasă să se scurgă într-o
strecurătoare. Într-o tavă se pune o folie de aluminiu și se acoperă cu sare
mare.
Peste sare se așează ficățeii (dacă nu sunt scurși bine, se șterg cu un
prosop de hârtie),
se presară cu piper și cimbru
și se pun în cuptorul preîncălzit.
În maxim 15 minute, sunt gata.
Se scot din cuptor și se stropesc cu puțin unt,
usturoi zdrobit și mărar tocat fin. Cartofii copți,
se crestează și în
crestături se pune câte o bobiță de unt și puțin usturoi zdrobit cu puțină sare
mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu